luni, 22 octombrie 2018

The presentation secrets of Steve Jobs


Nu de puține ori am ascultat prezentări în urma cărora nu m-am ales cu nimic sufletește sau informațional. Ce fac diferit unii vorbitori, precum Steve Jobs a fost o întrebare căreia nu i-am găsit răspunsul care să mă mulțumească, până să citesc aceasta carte.

Care este soluția unei prezentări reușite? Folosește-te de pasiunea ta și spune o poveste. Acesta este cel mai simplu sfat de la Steve Jobs dar și cel mai greu de pus în practică.

Cartea este plină de sfaturi utile, de structuri pe care le poți urmări și aplica atunci când lucrezi la o prezentare. Mie nu îmi reușește de fiecare dată să le aplic, însă, odată ce am descoperit că secretul unui moment memorabil este acela de a identifica acel lucru unic cu care, atât eu cât și cei cu care interacționez este important să rămânem după ce părăsim încăperea, percepția mea s-a schimbat complet.

După fiecare prezentare, întâlnire sau chiar după o simplă ședință cu un coleg îmi doresc să plecăm cu cel puțin o posibilă soluție la problema pentru care ne-am întâlnit. Astfel lumea și activitățile în care mă implic capătă sens.

Și tu ai ocazia de a schimba lumea în care trăiești, odată ce ți-ai descoperit scopul, urmează-l cu entuziasm și oferă experiențe memorabile.

#recenziicusuflet

vineri, 19 octombrie 2018

Ela vrea să devină scriitoare

Salut, sunt Ela.
Am 7 ani și toată lumea îmi pune aceeași întrebare.
Ce vrei să te faci când te faci mare?

…acasă, la școală, pe stradă, la piață, în vizite pe la mătușe sau chiar la bunici, când culeg corcodușe.

Nu prea știu ce să răspund.
Eu sunt doar Ela, deși mama mă strigă Mihaela.


Într-o zi însă, când am învățat cât de cât să aștern pe hârtie toate lucrurile care îmi plac mie, m-am gândit să ți le spun și ție.


Și când o sa mă mai întrebe careva
dragă Ela,
ce vrei să te faci când te faci mare?
am să-i răspund că scrie aici pe hârtie și că ți-am spus deja și ție.

Sunt Ela, o fetiță visătoare ce vrea să devină scriitoare. Și pentru prima mea poveste, m-am apucat deja de cercetare:

Privesc culorile frunzelor de toamnă, le admir pe fiecare să știu ce înseamnă.

Adun bucăți de nori în formă de batiste și le țin în buzunar, pentru zile mai triste.
 
Adun pași de furnică să-i folosesc când mă satur de atâta crescut și vreau să fiu din nou mică.

Adun stropi de ploaie în parul răsfirat și la gât colier de perle înșirat.

Adun capace de ghindă și mi le fac cercei când mă uit în oglindă.

Adun apoi toate privirile din oglindă ca timpul ce trece să nu mă surprindă.

Adun flori de mușețel pentru suflețel și-mi cânt un vesel cântecel.

Adun primăvara ghiocei și îi pun la ureche tot în loc de cercei.

Îmi strâng visele în cuiburi de rândunele, atunci când pleacă în țări călătoare, să poarte și visele mele cu ele.

Uneori, coc la soare pâinici de lut pentru zilele în care mama mă ceartă și nu știu să-o ascult.

Mănânc plăcinta de dovleac să-mi fie de folos când nu știu ce să mai fac.

Ascult cu drag acorduri de mandolină și când privesc la soare, strâng în suflet raze de lumină.

Mai pun la suflet și îmbrățișări de Totonel, mereu se bucură că mă vede micuțul meu cățel.


Nu știu dacă o sa placă tuturor răspunsul meu, eu însă, toate lucrurile astfel adunate le voi împărți cu tine și sper că vom avea zile mai bogate.

Și dacă acasă, la școală, pe stradă, la piață, în vizite pe la mătușe sau chiar la bunici, când culeg corcodușe, mă întreabă careva

dragă Ela,
ce vrei să te faci când te faci mare?
Acum știu ce să-i răspund.

Sunt Ela, cu vise și speranțe în stele căzătoare și sunt deja o scriitoare.

Sper să citești și tu cu bucurie cartea mea:
cu frunze de toamnă,
cu bucăți de nori în formă de batiste,
cu pași de furnică și stropi de ploaie,
capace de ghindă,
priviri în oglindă,
parfum de mușețel și de ghiocei,
cu zbor de rândunele,
pâinici coapte la soare
și plăcintă de dovleac,
acorduri de mandolină
și raze de lumină.


Cu drag, 


vineri, 12 octombrie 2018

Parinti Straluciti - Profesori Fascinanti - Augusto Cury

În spatele fiecărei informații predate cu atâta simplitate în clasă, se află lacrimile, aventurile și curajul oamenilor de știință.

În spatele fiecărui părinte se află nesiguranța, neliniștea cât și puterea cu ajutorul căreia a depășit orice obstacol.

Nu există o rețetă magică pentru a construi o relație sănătoasă nici în relația de familie nici în școală, însă, una din cele mai bune modalități de a educa, sugerate de Augusto, este să spui povești.

Poveștile amplifică lumea ideilor, dau lumină emoției și diluează tensiunile.

Autorul ne îndeamnă, ca prin intermediul poveștilor, să ne învățăm copiii să gândească, să-și învingă temerile și să aibă atitudini blânde. A educa, indiferent ce rol ai în viața copiilor, nu înseamnă să-l pui să repete niște cuvinte ci să creezi idei și să produci o stare de încântare.

Citeste cartea Parinti Straluciti - Profesori Fascinanti daca vrei sa descoperi cum să fii povestitor și vânzător de vise.

Cu drag,

#recenziicusuflet

HAM - Un cățel curajos

- Bună dimineața, trezește-te somnorosul meu drag! Ai dormit bine? 
Vocea mamei făcea parte din visul lui Matei, așa că acesta îi zâmbi cu ochii închiși.
Singurul care a ridicat timid năsucul de sub păturică, era Ham. Un cățeluș drăgălaș dormea în camera lui Matei, într-un coșuleț de paie. Îi plăcea să fie învelit cu o păturică albastră, pufoasă și era tare somnoros dimineața.
Ham a fost cadoul pe care l-a primit Matei când a împlinit 3 ani de la bunicul său. Prima lor zi împreună a fost cea mai frumoasă! Matei a alergat toată ziua alături de Ham, printre baloane, mașinuțe și o mulțime de alte jucării împrăștiate prin curte. S-au îmbrățișat și s-au rostogolit prin iarbă. Au desfăcut cadouri și au băut limonadă.

Fericirea lor a durat toată vara. Se trezeau când voiau, mâncau și se jucau împreună toată ziua. Până când, într-o dimineață răcoroasă de septembrie, se auzi vocea mamei:
-          Este timpul să plecăm la grădiniță! Trezește-te, Mateiuț! Trebuie să te speli pe dințișori, să pregătim ghiozdănelul și să pornim. Altfel, vom întârzia.
Mama îl lua pe Matei în brațe și începu să-l îmbrace în somn, cu blândețe.

Ham nu știa exact ce înseamnă grădiniță. Mai auzise el de câteva ori acest cuvânt în timpul verii, însă nu-l băgase în seamă. Acum nu-i mai dădea pace. Răsuna în mintea lui cu putere: GRĂDINIȚĂ.
Și mai avea o nelămurire, unde plecau toți așa de dimineață și de ce nimeni nu îl băga pe el în seamă?

Cu două zile în urmă a fost mare agitație, atât în casă cât și în curte.  Un țarc pentru câini a fost pregătit pentru el. Dimineața, după ce s-au îmbrăcat, mama l-a luat pe Ham și l-a pus in țarc. Brusc, s-a trezit într-un loc nou din curte, unde nu mai fusese până atunci. A rămas singur. Ar fi vrut să se joace, să alerge, să caute râme, așa cum mai făcuse de atâtea ori până atunci. Însă nu putea să treacă de gratiile țarcului. Ce era de făcut?
Cu colțul ochiului a zărit o minge într-un colt și un castron cu mâncare, dar nu voia nici să se joace singur, nici să mănânce. Îi era tare dor de Matei și nu înțelegea, unde a plecat fără el?
Cum o să se descurce singur?  când se va întoarce Matei acasă? îl frământau multe întrebări.
A început să creadă că a făcut el ceva greșit .... A ros câțiva papuci și altă dată și nu a fost certat sau lăsat singur atâta timp niciodată.
Orele treceau greu. A lătrat și a lătrat, degeaba, nimeni nu îl auzea! A încercat chiar să prindă un fluture care se apropiase de cușca lui. Când s-a repezit spre fluture, ca prin magie, poarta s-a deschis.

Nu știa cum a reușit, însă, Ham a ieșit din cușcă și a pornit în marea aventură a vieții lui: îl va găsi pe Matei la grădiniță!
Primul obstacol a fost să-și învingă teama și să-și dea seama ce era de fapt o grădiniță? Îi era puțin frică să pornească singur să exploreze curtea mare. Uitându-se după fluturașul, care reușise să zboare între timp, a văzut o veveriță. Nu mai vorbise până atunci cu o veveriță sau cu vreun alt animăluț.

-          Dragă veveriță, ai văzut cumva vreo grădiniță pe aici? Prietenul meu, Matei, a plecat de dimineață și îmi este tare dor de el, o întrebă Ham timid.
Veverița avea o coadă roșcată și foarte stufoasă. Lăbuțele erau mici și era foarte rapidă. Venise să adune nuci pentru iarnă, așa că îl invită pe Ham să meargă împreună spre livada din spatele casei.
-          Știu eu o grădiniță plină de lucruri gustoase. Vrei să vii cu mine și să mă ajuți să culegem nuci împreună? Sunt grele și aș avea nevoie de ajutor.

Ham se simțea puțin speriat însă, fără să stea prea mult pe gânduri, porni în urma veveriței.
Îi făcu plăcere să o ajute. A fost distractiv să se strecoare printre frunzele arămii, iar nucile miroseau atât de frumos! Dintr-o dată își ridică ochișorii spre cer.

Cerul era atât de albastru! Doar câțiva nori, albi și pufoși se plimbau printre ramurile nucului bătrân. Urmărind dansul norilor, dintr-o dată, Ham a văzut o coțofană. Penele ei erau alb cu negru și avea o coadă lungă și frumoasă.

Ham nu mai vorbise cu o coțofană până atunci. Și-a făcut însă curaj și a întrebat-o:
-          Dragă coțofană, ai văzut cumva vreo grădiniță pe aici? Prietenul meu Matei a plecat de dimineață la grădiniță și îmi este tare dor de el.
Glasul coțofenei l-a speriat puțin la început. Ea știa o singură grădiniță, cea de flori, unde căuta insecte mici, așa că l-a îndrumat pe Ham spre grădinița de flori din fața casei. Coțofana mai mult sărea atunci când nu era în zbor, însă lui Ham i s-a părut distractiv.

În grădinița de flori, crizantemele și daliile priveau spre soare. În timp ce coțofana căuta de mâncare, Ham s-a jucat printre flori, a mirosit parfumul lor dulce și s-a simțit foarte fericit. De nu știu unde, o furnică a nimerit pe năsucul lui.

Ham era deja un câine curajos, vorbise cu o veveriță și se împrietenise cu o coțofană, așa că i-a fost ușor să o întrebe și pe Furnicuța-hărnicuța:
-          Dragă furnicuță, ai văzut cumva vreo grădiniță pe aici? Prietenul meu Matei a plecat de dimineață la grădiniță și îmi este tare dor de el.
Furnicuța făcea și ea provizii pentru iarnă, așa că i-a arătat lui Ham drumul spre grădina de legume.
-          Vino cu mine spre grădina de zarzavat, aș avea nevoie de ajutorul tău puțin.

Aici sfecla roșie și conopida erau tare mândre de cum au crescut. Vecina lor varza avea deja multe hăinuțe pe ea.  Furnicuța i-a arătat lui Ham lanul de porumb.
Ajută-mă te rog să adun câteva boabe de porumb, l-a rugat furnicuța pe Ham. Eu strâng boabe pentru furnicuțele mele care stau cuminți și mă așteaptă acasă. Când vor creste mai mari vor veni sa mă ajute.
Obosit și flămând, Ham descoperise mult locuri necunoscute din curte. Mai întâi, s-a împrietenit cu o veveriță și a cules nuci. A mirosit florile parfumate ale toamnei alături de coțofană și a descoperit legumele împreună cu o furnicuță.

La sfârșitul zilei, Ham avea trei prieteni noi, însă nu îi trecuse dorul de Matei. Timpul parcă a zburat și a fost o zi tare distractivă.

Când a ajuns Matei de la grădiniță, s-a dus direct la cușca lui Ham. Și lui i-a fost dor de prietenul său. L-a îmbrățișat și a început să-i povestească cum l-a lăsat mama la grădinița, unde erau și alți copii. La început a fost speriat și trist. Îi venea să plângă pentru că îi era tare dor de părinții lui și de Ham. Ceilalți copii păreau să se simtă la fel de speriați. Doamna educatoare i-a îmbrățișat pe fiecare și le-a cântat un cântecel vesel. Asta l-a ajutat puțin, pentru că știa versurile:
”o furnică duce-n spate,
un grăunte jumătate
Încotro mergi surioară?
Ia mă duc și eu la moară.”
  
Unul dintre copii chiar l-a întrebat pe Matei cum îl cheamă și dacă vrea sa fie prieteni. După ce și-a făcut un prieten, nu a mai fost așa speriat, chiar au construit un castel din cuburi, împreuna.
 - Aș fi vrut să fii și tu la grădiniță și să ne jucăm împreună. I-a spus Matei lui Ham.

Ca în fiecare zi, Matei a început să îi perie blănița moale. Ham s-a bucurat atât de mult să îl vadă pe Matei, însă, cel mai important lucru este că s-a simțit ușurat atunci când a aflat că nu a fost singurul căruia i-a fost teamă. De acum înainte, atunci când se va simți singur, sau îi va fi teamă își va aduce aminte de aceasta zi. Ham a învățat că este normal să îi fie teamă dar că nu este atât de greu să îți faci prieteni noi.
Când a venit seara, a adormit imediat! Chiar dacă era obosit după o zi plină, era fericit și simțea ca a mai crescut puțin! Mâine va fi cu siguranța o zi plină de aventuri alături de noii săi prieteni!

Cu drag, 

Noutăți

21 de secrete ale antreprenorilor de succes - Brian Tracy

Succesul nu are legătură cu norocul, spune Brian Tracy în cartea  21 de secrete ale antreprenorilor de succes. Are legătură cu ce faci tu cu...