Schimbarea - Chip și Dan Heath

Am citit multe cărți despre obiceiuri, despre schimbare, despre pași mici, însă de abia după ce am am citit cartea scrisă de Chip și Dan Heath am realizat că ceea ce pare o problemă care ține de natura umană este doar o problemă de circumstanțe.

Brian Wansink, șeful Laboratorului pentru alimente de la Universitatea Cornell a desfășurat un studiu în care oamenii au fost invitați să vizioneze un film. Au primit popcorn și băuturi gratuite. Ceea ce nu li s-a spus a fost că studiul se referea la obiceiuri alimentare. Pe scurt, li s-au dat recipiente foarte mari de popcorn, dar de dimensiuni diferite. Ipoteza că oamenii care au găleți mai mari vor mânca mai mult popcorn s-a dovedit a fi adevărată. Aceștia au mâncat cu 53% mai mult, cu 173 de calorii în plus. Experimentul a fost repetat în locații diferite, cu filme diferite. Rezultatele au fost aceleași:

Un recipient mai mare a dus la mai multă mâncare consumată.

Concluzia importantă din acest studiu - pentru oamenii care vor să mănânce mai puțin este important să folosească recipiente mai mici.

Pentru a ajunge la rezultatele dorite, avem nevoie de o schimbare.

Iar pentru ca schimbarea să aibă loc, autorii sugerează să facem 3 lucruri în același timp:

1. schimbă circumstanțele - întrucât autocontrolul este o resursă epuizabilă;
2. nu te mai extenua;
3. obține claritate.

Dacă vrem să ne schimbăm avem nevoie de indicații foarte clare. Un model sugerat de autori pentru a obține schimbarea este cel în 3 pași:

• Direcționați călărețul
• Motivați elefantul
• Modelați drumul

O altă abordare eficientă este să ne uităm la lucrurile care funcționează deja și să găsim modalități să le multiplicăm.

Și pentru ca schimbarea să aibă loc, trebuie să fim ”genul de persoană care ar face această schimbare”. Care poate să adopte mentalitatea de creștere, precum și să se pregătească pentru eșec înainte ca schimbarea să poată avea loc.

Obiceiurile sunt comportamente pe care le adoptăm fără să ne gândim prea mult (ca și cum am fi pe pilot automat) și pot fi benefice sau dăunătoare. Un obicei benefic este unul care avansează spre obiective și este simplu de urmat. Construirea unor obiceiuri benefice este o modalitate de a ocoli Călărețul și Elefantul.

Pentru a începe un nou obicei, merită să iei în considerare utilizarea declanșatorilor - o metodă prin care vizualizezi sau determini exact când/unde va avea loc o acțiune.

Schimbarea este un proces continuu și este important să fie susținută pentru o perioadă lungă de timp înainte ca rezultatele să apară. Primul pas este întotdeauna cel mai important.

Cu drag,

Recenziicusuflet

Hostage at the table - George Kohlrieser

De fiecare dată când te simți controlat sau atacat dezvolți o mentalitate de ostatic, fără să fii fizic în pericol. Putem avea această mentalitate acasă, la job, în mijlocul unui conflict și oricând avem sentimentul că suntem prizonieri, fără ajutor și fără putere, când ne simțim deconectați.

Tehnicile și cunoștințele psihologice utilizate în negocierea cu ostatici pot fi aplicate cu succes oricărei relații personale sau de job. George Kohlrieser – profesor, consultant și fost negociator de ostatici – explică în ”Hostage at the table” că doar înfruntând deschis conflictul putem trece cu adevărat peste cele mai dificile provocări. Iar ”armele” sale cele mai puternice au fost mereu vorbele, puterea de a asculta, dialogul și negocierea.

Creierul este construit să caute mereu pericolul în jur cu scopul de a supraviețui. Iar pentru mulți oameni, viitorul nu este decât o amintire a trecutului, iar cei care trăiesc în trecut nu fac decât să repete comportamente vechi, învățate în trecut. Cum putem renunța însă la această mentalitate de ostatic?

”How we master our emotions affects the amount of pain or joy we feel.”

Conștientizând că avem puterea de alege în orice situație. Când alegem să cooperăm, să colaborăm sau să dăruim, ieșim din starea de ostatic. 

Alături de hrană, oxigen și apă, conectarea umană este o sursă importantă de energie. Însă nu toate relațiile sunt așa cum ne dorim - armonioase. Rădăcina oricărui conflict este o conexiune deteriorată și incapacitatea de a accepta o pierdere.

Într-o situație de conflict, spune George Kohlrieser, am putea să ne gândim la acesta ca la o provocare, la o oportunitate sau chiar ca la o sursă de creativitate. Intrucât ieșirea din impas implică găsirea celei mai bune soluții în timp ce păstrezi relația cu celălalt prin conectarea emoțională.

George Kohlrieser propune să abordăm conflictul cu tehnica ”put de fish on the table”. Dacă un subiect nu este scos la iveală va ajunge să fie din ce în cea mai mare și se va transforma într-o problemă mai mare. Printre efectele negative ale evitării conflictului enumeră faptul că nu mai schimbăm informații, ne simțim copleșiți de stres, apare pierderea stimei de sine sau chiar distrugerea relației.

Când evenimentele din exterior ne determină reacțiile, de exemplu dacă suntem criticați, drept răspuns, avem tendința să criticăm înapoi. Însă nu trebuie să fie așa. Autorul a identificat patru principii cu ajutorul cărora putem rezolva orice conflict:

Never create an enemy

The person in never a problem

Maintain a sincere desire to help the other person get what he or she wants or needs

Never be hijacked by attacks and intense emotions

În urma lecturii acestui articol vreau să rămâi cu nevoia de a păstra conexiunea în orice situație, cu ideea că poți pune întrebări în momente dificile și cu nevoia de a te concentra pe un scop comun în orice discuție. Iar dacă într-o situație conflictuală la job sau acasă nu funcționează nici dacă oferi mai multe opțiuni, nici dacă vezi situația din mai multe perspective, ia o pauză. Înțelege factorii care declanșează răspunsul automat și construiește puterea de a-ți controla reacțiile și emoțiile.

”Everyone can live their lives with a hostage free state of mind and appreciate the greatest gift of all - experiencing the joy of being alive.”

Cum să-ți faci timp

Omenirea a evoluat fiind ușor de distras pentru că înainte acest lucru ne ferea de pericol. A evoluat cu ajutorul poveștilor pentru că ne ajutau să comunicăm. A evoluat apreciind răsplățile neprevăzute pentru că ne motivau să vânăm în continuare, chiar și atunci când ne întorceam acasă cu mâna goală. Cum gestionăm însă aceasta trăsătură de a fi ușor de distras sau goana după răsplăți neprevăzute în zilele în care pare că avem o nevoie din ce în ce mai mare de timp?

Iar când vorbim de timp, nu ne referim la productivitate, sau la dorința de a înghesui cât mai multe activități într-o zi, ne referim la nevoia de a face loc în calendarele noastre pentru ce ne dorim cu adevărat, indiferent dacă este vorba despre timp petrecut cu cei dragi, să începem o afacere, să scriem o carte, sau orice altă activitate care ne aduce împlinire. 

În căutarea timpului pierdut, întrebările estențiale pe care ni le putem adresa încă de la început sunt: de ce ducem o viața așa de aglomerată? de ce ne simțim din ce în ce mai stresați și distrași? la ce am putea renunța? O altă întrebare importantă pe care eu mi-am adresat-o a fost care este costul timpului petrecut pe ”ecrane”, pe aplicațiile de tip ”infinity pools” care folosesc răsplățile neprevăzute să ne țină conectați, cum este Facebook, Instagram, Netflix, Pinterest?

Nu știu dacă acest cost poate fi estimat cât mai exact sau dacă este același cost pentru toată lumea. Însă, citind Make Time: How to Focus on What Matters Every Day, scrisă de Jake Kanpp și John Zeratsky, am realizat că și atunci când nu îmi pot controla programul zilnic, cu siguranță pot controla atenția pe care o am în fiecare moment. Iar schimbarea în program și recuperarea timpului vin odată cu resetarea mecanismenlor automate, cu crearea barierelor sănătoase și cu regândirea modului cum aleg să petrec timpul.

Jake și John au făcut multe experimente cu timpul lor, astfel au ajuns la o formulă care a avut succes pentru ei. Dacă vrei să o testezi și tu, folosește următorii 4 pasi, pentru a-ți planifica următoarea perioadă:

• Highlight - Începe fiecare zi alegând un punct de interes, un task pe care vrei tu să îl faci, nu pentru că trebuie.
• Laser - Îndepărtează distracțiile care sunt peste tot și nu se termină. (Facebook, Instagram, știri).
• Energize - Încarcă-ți bateriile cu excerciții, mâncare de calitate, somn și timp petrecut cu cei dragi.
• Reflect - Înainte de a merge la culcare analizează ce ai făcut peste zi și alege ce vrei să păstrezi și ce nu pentru ziua următoare.

Dacă nu știi cum să începi să eliberezi timp din agenda zilnică, uite câteva idei:

• Programează-ți timp special în calendar pentru ce-ți dorești să realizezi.
• Spune NU activităților pe care de obicei le faceai din alte motive, pentru că trebuie, obligații, etc.
• Trezește-te mai devreme ca de obicei.
• Planifica-ți ziua în detaliu.

Ce am constatat este că voința nu e de ajuns. Îmi trebuie un plan mai detaliat pentru a duce la bun sfîrșit orice plan. Așa că am ales să scriu ce-mi doresc. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să creez bariere în calea distracțiior oferite de telefon și am dezinstalat aplicațiile menționate mai devreme.

Printre sugestiile enumerate de autori pentru a nu pierde timpul aiurea sunt: nu primi notificări automate, sterge pictogramele aplicațiilor de pe ecranul telefonului, ignoră știrile, pune-ți timmer la internet, lasă telefon în altă încăpere, ia-ți vacanțe ”fără internet”.

Jake și John  spun însă că dacă ai găsit loc în calendar nu e suficient să ai rezultate, ar fi fain să te asiguri că folosești intervalul eliberat așa cum îți dorești. Însă cum să rămânem concentrați pentru o perioadă de timp în contextul în care nu avem exercițiu? Dacă ai nevoie să-ți găsești flow-ul, autorii propun să încerci unul sau mai multe dintre aceste instrumente:

• Inventează un termen limită
• Ascultă muzică
• Pune un ceas la vedere
• Incepe orice proiect pe hârtie

Nu putem fi mereu la fel de energici sau de inspirați însă, și pentru a te asigura că ai energia nevcesară sunt câteva lucruri pe care le poți face:

• Ai grijă de corpul tău
• Fă mișcare
• Ai grijă la alimentație (o sugestie ar fi să experimentezi incluziv senzația de foame)
• Dormi
• Fă plimbări în natură
• Meditează
• Petrece timp cu cei dragi

După ce pui în practică mai multe idei care să te ajute să te organizezi mai bine și să te ții de obiectivele alese, reflectează la ce a funcționat pentru tine și la ce nu, și ajustează programul viitor în trei pași:

• Observă
• Experimentează
• Măsoară

Eu am început să scriu mai des ce îmi doresc și să planific următorii pași în fiecare direcție: familie, dezvoltare personală, carieră. Am limitat timpul petrecut pe ”ecrane”, am încercat să ignor știrile care mă țin blocată nu foar fizic, dar și mental în subiecte pe care nu le pot controla și mi-am propus să planific mai multe ieșiri în natură, pentru a mă încărca de energie dar și să-mi liniștesc mintea.

M-aș bucura să-mi spui ce a funcționat pentru tine.

 

Cu drag,

Poveșticusuflet

 

The Effective Executive - Peter F. Drucker

 

1. Un lider știe unde se duce timpul său;

2. Se concentrează pe contribuiția pe care o poate aduce dar și pe așteptările pe care organizația le are de la el;

3. Un lider eficient contruiește bazându-se atât pe abilitățile lui, cât pe ale altora și nu începe un lucru pe care nu îl poate duce la bun sfârșit;

4. Se concentrează pe câteva zone majore unde știe că va avea performanțe și rezultate ridicate;

5. Ia decizii eficente;

Acestea sunt pe scurt trăsăturile unui lider eficent. Ce mi-a plăcut cel mai mult la teoria lui Peter este faptul că un Effective Executive trebuie să fie orientat spre oportunități. Iar aceste oportunități pot fi generate fie dintr-un eșec sau dintr-un succes în companie sau la competiție, pot fi generate dintr-un gol între ce e sau ce ar putea fi pe piața, pot fi generate fiind orientați spre inovare, schimbări în structura industriei, în percepție, în tehnologie și în dobândirea de cunoștințe noi.

                    Un Effective Executive are acea ”ability to get the right things done”.

După lectura acestei cărți am rămas cu importanța gestionării timpului și mi-am propus:

1. să identific și să elimin lucrurle pe care le fac, dar nu au niciun rezultat;

2. să identific acele activități care îmi ocupă timpul dar pot fi făcute la fel de bine de către altcineva, sau chiar mai bine;

3. să identific situațiile când eu irosesc timpul altora

și să iau măsuri. :)

Iar pentru iubitorii de vizualuri, las mai jos acest rezumat realizat de QAspire.com

Cu drag,

Poveșticusuflet

Cum oferim și primim feedback

Cercetările despre fericire au identificat învățarea continuă și dezvoltarea drept ingrediente importante în obținerea sentimentului de satisfacție. Feedback-ul poate fi privit în acest context ca o oportunitate de a învăța mereu ceva nou despre noi.

Pentru că este nu doar un subiect complex ci și unul delicat, descoperim în următoarele 5 minute:

Ce este un feedback​ dar și ce obstacole pot să apar​ă în calea lui

Cum ofer și primesc feedback​

Cum ofer feedback negativ​

Cum cer feedback​ și înțeleg corect feedback-ul primit​

Cum transform feedback-ul într-o oportunitate de învățare

Încă de la început este important să clarificăm faptul că a primi feedback nu înseamnă să accepți întotdeauna mesajul primit. Înseamnă să participi la conversație activ și să faci alegerile potrivite, mai exact să decizi dacă folosești sau nu informația primită în procesul de învățare.

Pentru că nu toți suntem dispuși să acceptăm feedback-ul primit, pentru a putea reacționa corect este esențial să înțelegem care sunt obstacolele (Triggerele) care ne împiedică să avem atitudinea potrivită: 

·        percepem sau nu feedback-ul ca adevărat, 

·        relația pe care o avem cu persoana care ne oferă feedback influențează procesul,

·        dar și identitatea noastră, ce spune despre noi informația primită, este un obstacol în calea perceperii feedback-ului ca un instrument de învățare.

Triggerele legate de gradul de adevăr se declanșează  din cauza informației în sine, dacă este percepută pur și simplu greșit, percepem feedbackul drept greșit, nedrept și inutil. Întrucât reacționăm în funcție de ce credem noi despre persoana respectivă sau cum am fost tratați în trecut, atenția noastră se mută de la mesaj la persoană. Așa apar triggerele de relație. Iar triggerele de identitate se declanșează în baza unor factori interni. Când ne simțim copleșiți, amenințați sau rușinați, orice nuanță ne poate afecta identitatea și stima de sine.

Pentru a primi un feedback așa cum trebuie, e necesar să realizăm că este un proces de sortare și de filtrare a informației, de acceptare a altor perspective care poate la prima vedere pot părea greșite.  Nu putem face acest lucru când avem în drum obstacolele menționate mai devreme.

Putem să le depășim doar dacă separăm aprecierile, coaching-ul și evaluarea, cele trei forme ale feedback-ului, și construim o mentalitate de creștere.

A fi văzut și înțeles de către ceilalți contează foarte mult, astfel ne dorim să primim feedback de tipul apreciere. Ne motivează și ne dă energie să creștem eforturile depuse.

Atunci când cerem claritate de la managerul nostru avem nevoie de coaching. Scopul coaching-ului este de a-l ajuta pe celălalt să învețe, să crească sau să se schimbe. Energia este direcționată spre îmbunătățire.

Evaluarea este o analiză a performanței care aduce claritate în ceea ce privește așteptările, consecințele și ne informează cu privire la anumite decizii.

E important de știut că avem nevoie de toate cele trei forme de feedback întrucât satisfac un set de nevoi umane diferite. Avem nevoie de evaluare pentru a ști unde suntem, pentru a avea un set de așteptări clare, avem nevoie de coaching pentru a accelera procesul de învățare, să ne concentrăm timpul și energia pe lucrurile care contează și avem nevoie de apreciere pentru a simți că ceea ce facem este important. Pentru a conta, aprecierea trebuie să fie specifică și autentică, să fie oferită într-un mod în care cel care o primește o poate percepe clar.

Odată ce stabilim ce fel de feedback ne dorim să primim sau să oferim, putem să discutăm despre el răspunzând la trei întrebări:

·                     Care este scopul meu în primirea/ oferirea acestui feedback?

·                     Este corect scopul ales, din punctul meu de vedere?

·                     Este corect scopul ales din punctul celuilalt de vedere?

Putem să clarificăm dacă scopul feedback-ului oferit este coaching, apreciere sau evaluare dacă știm ce vrem să obținem la final – o îmbunătățire, o evaluare sau doar să fim recunoscători și să ne oferim suportul.

Cei care primesc sau care oferă feedback-ul pot interpreta informația diferit, mai ales atunci când folosim anumite etichete. Ajungem la aceste etichete pentru că observăm anumite aspecte pe care le interpretăm și le îmbrăcăm într-o poveste care să aibă sens în primul rând pentru noi, poveste pe care o completăm cu emoțiile noastre. Lucrurile pot sta diferit în cazul celui care primește feedback-ul. 

Putem aduce claritate în conversație evitând etichetele și participând activ la conversație ca în exemplu următor:

Lasă-mă să-ți descriu ce am vrut să spun și te încurajez să îmi adresezi întrebări.

Dacă am înțeles bine, vrei să spui că (...), pentru că(...) și vrei ca eu să (...).

E greu să reziști tentației de a umple tu singur golurile. Dacă ”știi” deja la ce se referă celălalt, nu mai rămâne nimic de înțeles sau vreun motiv de a ne păstra curiozitatea.

Pentru a fi eficient, feedback-ul oferit trebuie să fie specific: să știi de la ce a pornit și către ce se îndreaptă.  Are o componentă despre trecut (uite ce am observat) dar și una despre viitor (uite ce ai putea să faci).

Când oferim feedback sunt câțiva pași pe care îi poți parcurge pentru a fi mai eficienți:

·                     Pregătește-te înainte de conversație: te gândești care sunt informațiile cheie pe care vrei să le transmiți dar și cum oferi feedback-ul.

·                     Concentrează-te pe tonul folosit. De multe ori, cum spunem un lucru are impact mai mare decât mesajul transmis.

·                      Alege exemple pe care le poți folosi să-ți susțină punctul de vedere. Cere feedback celuilalt: spune-mi dacă vezi situația așa cum o văd eu.

·                     Ascultă, fă din feedback un proces de colaborare, oferă timp și cere perspectiva celuilalt.

Când oferim feedback negativ:

·                     Descrie situația așa cum o percepi tu. Separă opiniile de fapte.

·                     Întreabă care este perspectiva celuilalt și ascultă cu atenție

·                     Solicită sugestii de îmbunătățire

·                     Alege împreună cu celălalt care sunt acțiunile necesare

·                     Verifică în timp rezultatele acțiunilor alese

Când cerem feedback:

·                     Solicită feedback specific, concret, într-un domeniu anume

·                     Fii recunoscător indiferent dacă alegi sau nu să folosești feedback-ul

·                     Încearcă să vezi imaginea de ansamblu și cere feedback de la mai multe persoane dacă e cazul

·                     Caută indicii indirecte, de exemplu indiciile nonverbale transmit informații prețioase

·                     Fă un pas în spate și fii obiectiv

Când primim feedback putem clarifica așteptările și consecințele răspunzând la trei întrebări:

·                     Ce înseamnă asta pentru mine?

·                     Ce se întâmplă de acum înainte, ce se așteaptă de la mine?

·                     Ce ar trebui să fac acum în această situație?

Ce ajută este să ne schimbăm mentalitatea închisă, în care credem că știm tot, și să cerem mai multe informații. Să încercăm să ne dăm seama de ce vedem lucrurile diferit.

Sunt doua motive pentru care există diferențe de opinie: 

·                     avem informații diferite

·                     pe care le interpretăm diferit. 

Se întâmplă acest lucru pentru că avem reguli diferite despre cum ar trebui să fie lucrurile, însă pe care nu le percepem ca fiind regulile noastre ci universale, și pentru că avem roluri diferite.

Nu ești de acord cu feedback-ul primit? Fii transparent și onest în legătură cu reacțiile tale, rămâi deschis și curios să afli mai multe.

Când ne deranjează un feedback, tendința este să căutăm alt feedback care să-l contrazică pe primul, cu scopul de a ne proteja. Înainte să luăm o decizie, putem cere o altă opinie și să privim în altă oglindă - cea onestă. Acest lucru ne ajută să vedem imaginea de ansamblu întrucât fiecare are ”puncte oarbe”, acele lucruri de care nu suntem conștienți: nu ne vedem propriul chip, nu percepem corect tonul vocii, nu realizăm dacă avem anumite șabloane sau comportamente. Astfel, uneori noi suntem cei care stăm în calea dezvoltării noastre.

Pentru  a înțelege corect feedback-ul primit, fă 3 pași în spate:

·                     Vezi care este intersecția dintre tine și persoana care oferă feedback-ul dar și care sunt diferențele.

·                     Care sunt rolurile pe care fiecare le are și ce implicații există în fiecare rol, indiferent dacă este vorba de familie sau de organizația din care facem parte.

·                     Înțelege imaginea de ansamblu.

Privind astfel lucrurile reducem judecățile, întărim responsabilitatea și ajungem la rădăcinile problemei.

De multe ori, când primim un feedback, emoțiile puternice ne forțează să ne îndreptăm către extreme. Unul devine totul, acum devine mereu, parțial devine în totalitate. Sentimentul distorsionează poveștile despre cine spunem că suntem, cum credem că ne văd alții și care credem că sunt consecințele feedback-ului.

Pentru a evita să interpretăm greșit feedback-ul primit putem:

·                     Să ne pregătim înainte, să ne gândim în avans la conversație și la posibilele reacții. Putem intra în starea de negare, de exagerare, de luptă sau fugi și astfel este util să recunoaștem aceste tipare, pentru a avea control asupra lor în cazul în care se manifestă.

·                     Separăm sentimentele - de poveste - de feedback. Pe măsură ce încetinește ritmul și realizăm ce se întâmplă în mintea și în trupul nostru, putem începe să ne filtrăm reacțiile. Vom putea să distingem emoțiile de povestea pe care ne-o spunem și de feedback-ul primit.

·                     Să știm care sunt regulile după care lumea noastră funcționează atunci când avem sentimente puternice, pentru că în aceste momente regulile sunt uitate. Ajută să spunem povestea din nou ținând cont de regulile generale.

·                     Să vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă. Fie ne putem imagina că suntem observatori sau ca privim înapoi din viitor, poate chiar să facem haz de necaz de propria situație.

·                     Acceptăm ca nu putem controla cum ne percep alții.

·                     Cultivăm o mentalitate de creștere. Când se întâmplă lucrurile nedorite, ajută să gândim uneori că sentimentele negative pot avea un sens în viața noastră, ne pot forța să ne evaluăm într-un mod în care altfel nu am fi facut-o.

·                     Setează limitele potrivite în cazul feedback-ului primit. Acest aspect este esențial pentru starea ta de bine și a relațiilor, indiferent ca sunt personale sau profesionale. A putea spune NU este o abilitate importantă și necesară în multe situații.

Feedback-ul este un instrument de dezvoltare, e un proces care sa te ajute sa faci mai bine ce faci deja, să păstrezi obiceiurile bune, dar și să construiești relații mai bune. Fă un obicei din a cere feedback și a oferi feedback în timp real.

Intrucat povesteam despre fericire la începutul acestui articol, la finalul lui concluzia este că povestea pe care o spunem despre noi influențează feedback-ul oferit sau primit. Iar pentru a te ajuta să manifești o atitudine pozitivă, necesară indiferent daca oferi sau primești feeback, poți alege de fiecare dată să transformi feedback-ul într-o oportunitate de învățare.

Iar dacă vrei să fii profesionist când oferi sau primești feedback citește Thanks for the Feedback - Douglas Stone, Sheila Heen.

Cu drag,

Povești cu suflet