Magarusul Mariei si fuga in Egipt - Gunhild Sehlin

Pentru toți oamenii din Nazaret de la vremea aceea, el era cel mai murdar măgăruș și cel mai leneș. Pentru Maria însă, era cel mai frumos măgăruș.

Cum poate un măgăruș să fie și cel mai leneș dar și cel mai bun măgăruș din lume?

Slugile primului stăpân se purtau urât cu el, însă, de când a devenit măgărușul Mariei, avea parte numai de vorbe bune, de atenție și de gesturi tandre. Simțindu-se iubit și apreciat, măgărușul muncea cu drag pentru Maria.

Magarusul Mariei si fuga in Egipt este cea mai frumoasă poveste despre nașterea lui Iisus Hristos pe care am citit-o. Este o carte despre blândețe, despre curaj, prietenie și despre iubire necondiționată.
L-am însoțit pe măgăruș în multele încercări peste care a trecut doar de dragul Mariei și al Pruncului.
Află și tu cum a fost călătoria din Nazaret până în Bethleem, din Bethleem in Egipt și înapoi acasă la Nazaret, prin ochii măgărușului.

Carte este disponibilă la Editura Univers Enciclopedic

Made to Stick - Dan & Dan Heath

Basmele copilăriei m-au însoțit multă vreme. Chiar dacă nu le-am recitit când am devenit mamă, le-am putut repovesti copiilor mei cu ușurința. Fata moșului și fata babei este  basmul care îmi oferea sentimentul că eu sunt responsabilă de alegerile mele și urmăream cu interes fiecare pas al personajelor.  Atunci când repetăm mental o anumită situație, ne ajută să reacționăm mai bine atunci când ne întâlnim cu situația respectivă. Empatia, prietenia, dărnicia și blândețea sunt doar câteva dintre valorile învățate din acest basm.

Citind Made to Stick, am aflat Ce face o poveste să fie memorabilă? 

O înțelegem, ne-o amintim ușor și o putem repovesti mai târziu. Iar dacă ajungem să credem în ea, ne poate schimba pentru totdeauna comportamentul. 

 Trece fiecare idee creativă prin lista de verificare validată de autorii cărții și crează o idee de succes:

#1: Simplă

#2: Neașteptată

#3: Concretă

#4: Credibilă

#5: Generează Emoție

#6 Spune o poveste

Care este povestea ta?

Prima zi de școală

Este prima zi de scoală. Maria nu cunoaște pe nimeni și îi este teamă că nu o să-și facă niciun prieten.

Ceasul arată ora 7 fără un sfert

Maria are 7 ani și este clasa întâi. E timpul să se trezească și să meargă la școală. Se dă cu greu jos din pat. Se îndreaptă spre dulap somnoroasă și... parcă ar vrea să se întoarcă înapoi sub plăpumioara caldă și pufoasă. Stă în fața dulapului și nu știe cu ce să se îmbrace. Alege un tricou și o pereche de pantaloni, însă, nu găsește șosete care să-i placă. Are impresia că toate o strâng.
- Sigur voi întârzia la școală. Niciodată nu găsesc ceva cu care să mă îmbrac și uite ce dezordine e în dulapul meu!

- Bine te-ai trezit draga mea! Știu cât îți e de greu să te trezești de dimineață și mai ales să îți alegi hăinuțele în grabă, îi spune mama cu blândețe. O îmbrățișează și îi pregătește micul dejun preferat. Ceai de menta și pâine prăjită cu gem de caise.
După ce mănâncă, Maria se îmbracă, alege o șosetă de o culoare, una de altă culoare, își ia ghiozdanul, se încalță și iese pe ușă.

Vrummmm, vrummmm, motorul mașinii este pornit. Când se urcă în mașină, teama o cuprinde din nou pe Maria.
- Sigur am uitat ceva acasă. Și mami, oprește muzica, mă dor urechile!
Oare ce s-a întâmplat? Mama nu mai înțelege nimic. Toată vara Maria a vorbit cu nerăbdare despre prima zi de școală. Acum, are altă părere...

Mama dă muzica mai încet. Mariei îi vine să pâlngă.
- Ești tristă pentru că nu o vei vedea  pe Sabina? Ți-ai fi dorit să nu se ducă la altă școală, așa este?
- Dacă nu o să vorbească cu mine niciun coleg? Îmi e dor de ea! îi răspunde mamei cu jumătate de glas.
- Îmi pare rău, scumpa mea, cred că îți e tare dor de prietena ta.
 Știu, vrei să ne jucăm un joc? Astfel, timpul va trece mai ușor. Ce-ai spune dacă am forma cuvinte folosind literele scrise pe plăcuțele mașinilor.
- MRA...Mami, mami! Strigă Maria dintr-odată. Uite, mami! MaRiA!
Și drumul până la școală a fost o joacă.

Ceasul arată ora 13

Prima zi de scoală s-a încheiat. Maria vine acasă și pare supărată. Își împrăștie pe jos toate lucrurile din ghizdan. Mama o îmbrățișează și-i spune:
- Cuiva cred că i-a fost greu azi la școală!
- Daaaaa, a răbufnit Maria! Nu știu cum să fac câteva adunări. Avem mâine test la matematică! Cum o să ma descurc?
- Ce idei iti vin?
- Ai boabede fasole?

Mama se ridică și aduce un castron plin cu boabe de fasole. S-au distrat grozav împreună rezolvând exercițiile folosind boabele de fasole.
- Știi mami, aș fi vrut să fie și Sabina în clasă, îi spune Maria mamei sale dintr-odată. M-am simțit tare sigură.
- Sunt convinsă că ți-a fost greu fără prietena ta.
- Putem ssă o sunam pe mama ei și să vedem cum a fost prima ei zi de școală?

Frustrarea Mariei parcă s-a evaporat. A vorbit cu Sabina despre prima lor zi de școală din clasa întâi, după care a ieșit afară să se joace cu Ham, cățelul ei drag.

Până de curând Maria avea o ascunzătoare perfectă, un loc magic unde își păstra toate lucrurile care îi plăceau - sub pat. Păstra acolo construcțiile de lego, creioanele, chiar si pixurile colorate. Avea emoții de fiecare dată când intra altcineva în cameră sau făcea mama curat, în special când aspira praful.
Când intră în cameră, Maria își găsește mașina de lego stricată. Toate piesele erau desfăcute și împrăștiate prin camera.
- Mateeeeiiiiii!!!! strigă Maria cu putere, ce mi-ai făcut la mașinuță? Sunt furioasă, încât îmi vine să te….

- Draga mea, o liniștește voce caldă a mamei. Este tare neplăcut să îți vezi mașinuța la care ai muncit mult, stricată. Dacă ești furioasă pe Matei, spune-i acest lucru folosind cuvintele. De exemplu, îi poți spune: Matei, nu îmi place că mi-ai stricat mașinuța, am muncit mult să o construiesc.
Maria repeta după mama ei și Matei reacționează imediat îmbrățișându-și surioara.
- Matei, vrei să mă ajuți să construim altă mașinuță? Poți să îmi aduni toate piesele galbene la un loc? Îl intreabă Maria pe fratele ei mai mic.
După ce au muncit în echipă, a ieșit un excavator grozav cu care s-au jucat împreună mult timp.

ceasul arată ora 18

E timpul ca toată familia să se adune la masă. Maria stă pe scaun în bucătărie, cu mâinile încrucișate la piept. Acesta era de obicei momentul ei preferat din zi. Cand își împărtășeau micile bucurii ale zilei.
- Știi că nu-mi place să mănânc ciorbă! Și e rece… Niciodată nu gătești mâncarea mea preferată!
- Ce-ai zice să ne jucăm un joc în timp ce așez masa si să îmi reamintesti care e mancarea ta preferată, vrei să ma ajuți? o întreabă mama.
- Cum se numește jocul? întreabă Maria curioasă.
- Jocul se numește Ghici ce mănâncă? Încep eu, îi spune mama, ghici ce mănâncă un... arici?
- Nu știu, răspunde Maria, curioasă însă să afle răspunsul.
- Frunze și insecte mici, îi răspunde mama. Acum e rândul tău, întreabă-mă tu ceva.
- Ghici ce mănâncă.... o broască țestoasă?
- Este o întrebare grea! Nu știu ce mănâncă o broască țestoasă, îi răspuse mama.
Maria se amuză. Frunze, multe frunze, mami.

După ce au strâns masa, Maria o roagă pe mama ei să meargă în parc, să își încerce noul skateboard. Maria își dorea de mult timp un skateboard. A strâns o parte din bani și a fost foarte fericită când mama i-a spus că pune ea diferența de care are nevoie pentru a-l cumpăra.
- Mami, putem să mergem în parc cu skateboard-ul? Tu, poți sa stai pe o bancă și să citești.
- Mergem însă nu stăm mult. Mâine este o nouă zi de școală.
Când au ajuns în parc, Maria era emoționată și speriată în același timp. Dacă nu se va descurca, sau daca va cădea și o va durea tare?
Maria se urcă pe skateboard însă se dezechilibrează repede și cade.
- Nu trebuia să îmi iau Skateboard! Mai bine îmi cumpăram o minge! Îi spuse Maria mamei sale, cu descurajare în glas.
- Uneori, e greu să faci un lucru pentru prima dată.
Chipul Mariei se luminat dintr-o dată.
- Poți să mă ții de mână în timp ce încerc să-mi păstrez echilibrul? O roagă Maria pe mama sa.
S-au distrat de minune, până când...

... soarele începu să apună. Stejarii falnici începeau să tremure sub adierea vântului, glasul păsărilor se mai auzea încet iar Maria îți dădu seama că era timpul să plece din parc.
- Nu am apucat să mă dau în leagăn! îi spune Maria mamei brusc. Vreau să mai stăm.

- Știu cât de mult îți place să te joci în parc. Ai putea petrece o zi întreagă aici, însă, acum este timpul să mergem acasa, îi spune mama cu blândețe Am hotărât împreună că nu stăm mult.
- Him, chiar trebuie să mergem acasă, să facem dus, așa e mami?
- Da, scumpa mea. O linștește mama.

Ajunsă acasă, Maria face un duș repede, merge în camera ei, însă, nu poate să adoarmă. Simte că o ”mănâncă” cearceaful. Plânge și nu vrea să se așeze pe pat. Stă la marginea patului ghemuită.
Mama vine să îi spună noapte bună. Când o vede, dintr-odată simte că nu mai are răbdare și își acoperă fața cu mâinile, îi venea să plângă.

Dintr-odată, Maria realizează că și mama ei suferă și că este tristă.
- Ești bine, mami? Cum a fost ziua ta? O întrebă Maria.
Chipul mamei s-a luminat.
- Uneori, plâng degeaba, nu-i așa mami?
- Draga mea, cred ca ai avut o zi tare grea. Și ziua mea a fost destul de lungă, hai mai bine să citim o poveste împreună!

Toate emoțiile sunt bune pentru că ne ajută să ne cunoaștem mai bine. După ce au terminat de citit povestea, mama se ridica și închide lumina, Cu ochii închiși, Maria o întreabă pe mama ei:
- Mami, poți să stai puțin cu mine?
- Sigur, draga mea! De câte ori te simți tristă sau furioasă și nu știi ce să faci, vino la mami să te iau în brațe.
Mama o îmbrățișează și Maria adoarme imediat.

Cu drag, 

#povesticusuflet

Cum am scăpat de Monstrul Mucoșel

Vântul bătea cu putere și scutura frunzele copacilor. În timp ce eu încercam să mă urc pe toboganul cel mare din parc, o creatură mică și verde mi se urca pe mână.

De obicei, sunt timid și nu îmi fac prieteni prea ușor. Acum, am prins curaj:

- Buna! Eu sunt Matei și am 4 ani, i-am spus. Pe tine cum te cheamă?  Ai venit să te joci și tu în parc?

Nu mi-a răspuns,  când să mă uit mai de aproape, creatura cea mică a dispărut.

M-am jucat în continuare în parc până când... am început să strănut. 

Nu mai voiam să mă joc. Așa că m-am dus la mami.

- Mami, vreau acasă!

- Sigur, scumpule, ce s-a întâmplat?

- Sunt obosit!

Nu i-am spus mamei de prietenul meu mic, însă tot drumul spre casă m-am gândit la el. Oare unde a dispărut?

Eram amețit și înfrigurat, asa că m-am dus direct la culcare.  Afară începuse să plouă. Eu stăteam în pat, învelit cu o pătură și priveam picăturile de ploaie. Cam înfricoșător! Am strănutat și am strănutat și am tot strănutat. Respiram din ce în ce mai greu.  

Nici măcar nu am ascultat povestea pe care mi-a citit-o mama. Am adormit foarte repede. În vis...

... m-am întâlnit din nou cu prietenul meu din parc. Creatură mică și verde care mi se urca pe mână. De data aceasta, eram hotărât să nu îl las să plece prea ușor.

- De unde vii și cine ești? L-am întrebat. De ce nu ai vrut să te joci cu mine în parc? Și mai ales, spune-mi unde ai dispărut?

- Ce de întrebări! S-a mirat prietenul meu verde. Dă-mi voie să mă prezint, mi-a spus.

Eu sunt Monstrul Mucoșel și vin din Țara Mâinilor Murdare. 

N-am dispărut nicăieri. Când ai încercat să te urci pe tobogan, eu m-am urcat pe mâna ta. Când ai dus mâna la guriță... m-am strecurat până la tine în burtică... și uite-mă aici, vorbesc cu tine.

Vin des în parc să îmi fac prieteni noi. Îmi place să mă joc cu mașinuțele și cu toți copiii cu mânuțele murdare. 

Ce mă bucur că sunt aici. Hai să ne jucăm! Mi-a spus Monstrul Mucoșel.

Nu știam ce să îi spun.

Eu mă spălam cu apă și săpun

Din când în când, mai rar ce-i drept,

Și nu știam, din partea lui, la ce să mă aștept.

Monstrul Mucoșel vorbea și nu se mai oprea:

Îi însoțesc pe copii când se joacă afară.

Când voioși se întorc de la școală.

Când se așează la masă sau se joacă prin casă,

Când fac tot ce fac și pe mâini nu se spală.

Atunci sunt cel mai fericit! 

Am inventat chiar și un cântec despre mine, spunea creatura mică și verde și începu să fredoneze versuri ciudate:

Sunt Monstrul Mucoșel și te fac să strănuți

Nu ai cum să mă uiți

Vin cu tine vrei nu vrei

Te doare-n gât până numeri la trei.

Monstrul Mucoșel se simțea tare mândru... pe mine, mă durea în gât. 

La început mi s-a părut drăguț și amuzant. Acum Monstrul Mucoșel nu mi se mai părea prietenos. Voiam să plece, să nu fim prieteni.

Of! Sunt răcit și singurel, cu nasul înfundat și mă doare în gât. Ce e de făcut? Cum să scap de Monstrul Mucoșel? 

Îmi trebuia un plan! Mie chiar și în vis îmi vin idei bune mai ales că o zână bună a avut toată noaptea grijă de mine. M-a îmbrățișat, mi-a cântat.

A ales cu grijă câteva plante aromate și mi-a dat să beau:

Ceai de Tei să prind puteri de lei

De Mușețel numai bun pentru suflețel

De Soc să am din nou chef de joc

De Salvie și chiar de Busuioc

Numele plantelor erau tare haioase, gustul lor era plăcut și miroseau tare frumos!

Zâna mi-a povestit cu glas șoptit despre puterile magice ale plantelor. 

A fost o noapte agitată, însă de dimineață....

Am suflat nasul în șervețel.

Am băut din nou ceai de mușețel.

Am fost cel mai cuminte băiețel.

La prânz am mâncat legume colorate, pe farfurie haios aranjate. 

Brocoli

Morcov

Conopidă

Am mancat chiar și usturoi.

Ce gust aveau? Cred că mă-ntrebați. Nu simțeam nimic, însă mă simțeam voinic.

Le-am mâncat cu răbdare și Monstrul Mucoșel n-a avut scăpare.

Am suflat nasul tare. Monstrul Mucoșel a ajuns direct în coșul de gunoi, cu tot cu șervețel și nu mai pleacă la plimbare.

Degeaba plângea Monstrul Mucoșel că vrea să fiu prieten cu el.

-         Eu am prieteni buni, îi spun, cu care mă joc în parc. Și mă voi spăla mai des pe mâini, cu apă și săpun.

Spre seară, mă simțeam deja mult mai bine. I-am povestit mamei visul meu și de zâna bună ce a avut grijă de mine.

După alte câteva zile de recuperare, împreună cu mami și cu tati, am pornit iarăși la plimbare. M-am jucat în parc, printre frunze și ghinde căzute, cu alți copii de vârsta mea.

P.S. V-am zis că sunt și-un mic artist? Am făcut un desen  cu fioroasa arătare. Fiecare copil trebuie să știe cum arată Monstrul Mucoșel. Să se spele bine pe mâini și să se ferească de el.

Cu drag, 

#povesticusuflet

Am găsit o comoară în curtea grădiniței

In curtea grădiniței 3 excavatoare, 2 camioane și 2 încărcătoare intrară una după cealaltă.

Copiii din grupa mijlocie au auzit zgomotele mașinilor și s-au dus la fereastră curioși. 

Toți le urmăresc cu uimire.

 Nu au mai văzut excavatoare și alte mașini de construcție așa de aproape.

Cât de curând vom învăța într-o clădire nouă, îi lămurește doamna educatoare. Excavatoarele au venit să sape la fundația unei noi clădiri pentru grădiniță.  Haideți să ne așezăm și să repetăm cântecelele pentru serbare.

Copiii s-au așezat pe covor, au început să cânte, însă, din când în când aruncau câte o privire spre fereastră. Ar fi vrut să urmărească fiecare mișcare din curte. Mașinile făceau zgomote puternice și interesante. Boc, trosc, vruuuummmm, bum.

Dintr-odată lucrările se opresc, zgomotele încetează și o liniște se așterne și în sala de clasă.

Ce s-a întâmplat?

Doamna Laura, de ce s-au oprit excavatoarele? De ce nu se mai aude nimic. O întreabă copiii în cor pe doamna educatoare.

Nu știu, însă vom afla. În curând vom ieși în curte la joacă. Mergem să vedem ce s-a întâmplat dar vă rog sa nu vă apropiați! Copiii ies împreună cu doamna educatoare afară în curte. S-au încălțat în cea mai mare grabă. Erau nerăbdători să afle de ce au încetat excavatoarele să lucreze?

Copiii s-au apropiat timid de gardurile de protecție. Toate utilajele erau oprite. În mijloc era săpată o groapă mare. Un domn cu o vestă galbenă și o cască galbenă pe cap, venea greoi spre copii cu un obiect mare în brațe.

O comoară!!! Strigă unul dintre copii.

Ce-ai găsit, ce-ai găsit? Îl întrebară copiii, de dincolo de gardurile de protecție. După ce se asigură că nu este nimic periculos, domnul cu vestă galbenă îi chemă pe copiii să vină mai aproape.

Era un cufăr mare de lemn cu un lacăt ruginit.

Deschide-l, deschide-l, îl încurajară copiii într-un glas. Ce se ascunde în cufărul cel vechi?

O comoară de pirați.

                        O pereche de ghete.

Bucăți de rachete?

                                              

Nu vorbiți, nu respirați!

                                              

...șușoteau copiii. În cutie era însă altceva.

Când au deschis cufărul cel vechi, au găsit o carte veche și un avion mic și ruginit. Ce scrie în carte, doamna educatoare? Întrebă timid un băiețel.

Se pare ca este o carte veche, tipărită acum mai bine de 60 de ani. Pe prima pagina era o dedicație:

Pentru Dumitru,

Să zbori cu drag în lumea fascinantă a poveștilor!

cu mult drag,

Bunica Antoaneta

Adică, Dumitru a primit această carte de la bunica lui? Cine este Dumitru?

Copiii au fost fascinați de această descoperire și când părinții lor au venit să îi ia de la grădiniță, fiecare era nerăbdător să le povestească despre comoara găsită.

A doua zi, doamna educatoare le-a arătat copiilor de aproape avionul găsit în cutie și o ilustrație găsită din carte.

Era schiță unui avion de lemn. Cât de fascinant li s-a părut.

Doamna educatoare, vrem și noi să construim avioane! O rugară copiii în cor pe doamna Laura.

Tocmai mi-ați dat o idee minunată, dragii mei! La atelierul de săptămâna viitoare vom învăța să construim avioane.

Copiii au fost foarte încântați și chiar dacă nu au aflat cine este Dumitru, băiețelul care a primit cartea cadou....

.... s-au distrat de minune confecționând fiecare câte un avion din plastilină.

Sfârșit!

Cu drag, 

#povesticusuflet

Sursa foto:Lego.com