Parabolele lui Iisus
Am crescut cu pildele lui Iisus citite de bunica. Acest lucru m-a influențat mult timp, fără să realizez. Citind cartea lui Andrei
Pleșu, am regăsit motivația pentru care îmi place să citesc povești. Pentru el, povestea
are viață, e concretă. Asemenea unui tablou, ea nu dă de gândit fără să dea și
ceva de trăit. Nu oferă răspunsuri ci stimulează căutarea lor.
Prin faptul că arată în loc
să explice, povestea e de o funcționalitate pedagogică mai mare decât descriptivismul
analitic.
Andrei Pleșu surprinde în Parabolele
lui Iisus acest teritoriu al narațiunii
care se substituie argumentației. Parabolele spun întotdeauna mai mult, de
multe ori spunând altceva decât par să spună.
Poveștile dau sens vieții
mele, emoțiilor, trăirilor interioare. Astfel, cartea lui Andrei Pleșu poate aduce
claritatea de care are nevoie orice cititor atunci când alege următoarea
lectură.
