Nu îmi place să fac
curat.
Drept dovadă, am în camera mea un munte de haine tare colorat.
E mare și pufos - cu toate lucrurile împrăștiate pe jos,
însă când
trebuie să ies afară la joacă, eu bluza de fotbal mi-o găsesc îndată.
Așa că nu-mi fac griji!
Mie îmi place toată ziua cu mingea să mă joc
Mama îmi spune că nu-i frumos să-mi las lucrurile- așa pe
jos
și-n loc să mă lase să mă joc cât mi-aș dori,
îmi spune să fac curat,
Eu am o mulțime de pase la care, în această perioadă, mă pot gândi.
Gata cu vorba, e timpul
să ies afară la joacă.
- Matei, vino afară să ne
jucăm cu mingea, să aruncăm la poartă! Andrei, vecinul meu, mă strigă.
- Mă îmbrac cu bluza de
fotbal galbenă și ne vedem îndată. Îi răspund eu.
Dar vai!
Unde e bluza mea
preferată?
În muntele de haine n-o să o găsesc niciodată.
Și-ncep să caut și caut
și caut,
și-mprăștii prin casă muntele de haine.
Bluze verzi și cu buline
Cu iepurași și cu albine.
Bluza cea galbenă, nu e
de găsit.
De atâta căutat, am cam
obosit.
Nu pot să ies afară, așa
dezbrăcat
Să joc fotbal în pijamale?
Nu-mi mai arde de jucat.
Mami, am nevoie de ajutor,
ce mă fac?
Mama intră-n cameră,
pășind încetișor, printre rufele împrăștiate pe jos, în dormitor.
- Ce s-a întâmplat,
Matei? Ai auzit că te-a strigat Andrei?
- Am auzit, îi răspund
încetișor.
Dar nu-mi găsesc bluza
galbenă de fotbal,
Peste tot am cautat, în
dormitor,
Chiar și sub pat.
Toată camera lui Matei e
plină cu haine împrăștiate:
Pe dulap, nu în dulap
Sub pat
Chiar și pe pat
Pe masă
Pe unde oare nu a căutat!
Mama stă, se uită la
Matei:
Cu ce te ajut pui mic, cum
arată bluza pe care o vrei?
E galbenă și-n mijloc are
o minge mare,
Nu se vede nicăieri...
Lui Matei îi curge o
lacrimă pe obrăjior...
Când mă uit în sus,
așteptând inspirația să-mi vină,
ce văd oare? Mi se pare?
Bluza mea galbenă, atârnă
de lumină.
De lustră adică, cum o fi
prins aripi să zboare? Și s-ajungă tocmai colo sus!
Fac o săritură din pat și
dintr-o mișcare prind bluza din zbor și-s tare mândru de aterizare.
Mă-mbrac în grabă, când
să ies afară...
Andrei nu-i nicăieri
Și deja e seară.
Când a trecut timpul
Așa de repede?
N-a durat atât de mult
Bluza galbenă să o găsesc
Sau poate așa mi s-a
părut.
Mă-ntorc cu pașii mici,
dezamăgit
Ce gol aș fi putut să
dau...
Îmi zic în sinea mea, spășit.
Mama, stătea încă în
camera mea, cu brațele-ncrucișate
Și nu spunea nimic...
Așa că-i spun din nou, cu
glasul mic
Mami, am nevoie de ajutor,
Să-mi fac curat în
dormitor
Ș-apoi îi spun mai
hotărât:
Așa ceva nu se mai poate
Trebuie să-mi strâng
hainele toate
Și să le pun frumos în
șifonier
Iar haine groase, la
intrare, în cuier.
...dar nu știu cum.
Mama mă învață cum
să-mpăturesc
Rând pe rând fiecare
hăinuță
Pantaloni și Tricouri
Cămăși, chiar și chiloți
și șosete
Acum toate stau la locul
lor
Le-am aranjat pe mărime
și culori
Nu știam că îmi încap
Atât de multe haine în
dulap.
După aproape o oră sunt
gata de culcare, dar nu înainte
De a-i da un pupic pe
obrăjior și-ai spune mamei:
Îți mulțumesc frumos de
ajutor!
Maine, de cum mă trezesc,
îl strig pe Andrei,
să ne jucam cu mingea în
curte
Să aruncăm cu mingea la
poartă.
Tricoul galben în dulap
mă așteaptă.
Cu drag,
#poveșticusuflet
