21 de secrete ale antreprenorilor de succes - Brian Tracy

Succesul nu are legătură cu norocul, spune Brian Tracy în cartea 21 de secrete ale antreprenorilor de succes.

Are legătură cu ce faci tu cu visurile tale.

Dintre cele 21 de secrete despre care vorbește autorul, uite care sunt cele 7 care pe mine m-au pus pe gânduri:

1.Îndrăznește să ai visuri mărețe - este primul secret al oamenilor de succes. Dacă posibilitățile ar fi nelimitate, cum ar arăta viața ta? este întrebarea la care autorul ne provoacă să răspundem înainte de a descoperi restul secretelor antreprenorilor de succes. Având o viziune limpede pe termen lung îți va fi foarte clar ce ai de făcut ca să ajungi acolo unde îți dorești.

4. Alege să faci ceea ce-ți place - să afli la ce ești talentat, ce activități în plac cel mai mult și să cauți să te perfecționezi îți poate aduce cea mai mare satisfacție.

7. Învață tot timpul - combinația dintre cărți, cursuri și seminarii este cea mai potrivită să atingi succesul în domeniul tău.

8. Economisește - 10% din fiecare salariu și să fii cumpătat sunt doar două sugestii pentru a ajunge la independență financiară.

10. Ajută-i pe cei din jurul tău - succesul va fi direct proporțional cu ce vei face în plus după ceea ce se așteaptă de la tine.

14. Adaptează-te oricărei schimbări - dacă ai o perspectivă pe termen lung, privește în ansamblu și care sunt tendințele în domeniul tău.

18. Ai mare grijă de sănătatea ta - stilul tău de viață te susține să ajungi la vârsta dorită? Dacă nu, vezi care sunt obiceiurile care te pot ajuta.

Citește toate cele 21 de secrete ale antreprenorilor de succes și fă pași siguri către destinația dorită.

Cu drag,

Mihaela

Dacă vrei să asculți acest rezumat, găsești mai jos varianta audio:

Teoria autodeterminării

Oamenii sunt preocupați de motivație - cum să se determine pe ei înșiși sau pe alții să acționeze. Pretutindeni, părinții, profesorii, antrenorii și managerii se luptă cu modul de a-i motiva pe cei pe care îi îndrumă, iar indivizii se luptă să găsească energie, să mobilizeze efortul și să persiste în sarcinile vieții și ale muncii. Oamenii sunt adesea motivați de factori externi, cum ar fi sistemele de recompensă, notele, evaluările sau opiniile pe care se tem că le-ar putea avea alții despre ei.  Cu toate acestea, la fel de frecvent, oamenii sunt motivați din interior, de interese, curiozitate, grijă sau valori constante.  Aceste motivații intrinseci nu sunt neapărat recompensate sau susținute din exterior, dar, cu toate acestea, ele pot susține pasiunile, creativitatea și eforturile susținute. Interacțiunea dintre forțele extrinseci care acționează asupra persoanelor și motivațiile și nevoile intrinseci inerente naturii umane reprezintă teritoriul teoriei autodeterminării.

 

Teoria autodeterminării (SDT) reprezintă un cadru larg pentru studiul motivației umane și al personalității. SDT articulează o meta-teorie pentru încadrarea studiilor motivaționale, o teorie formală care definește sursele intrinseci și diversele surse extrinseci de motivație, precum și o descriere a rolurilor respective ale motivației intrinseci și ale tipurilor de motivație extrinsecă în dezvoltarea cognitivă și socială și în diferențele individuale. Poate și mai important, propunerile SDT se concentrează, de asemenea, pe modul în care factorii sociali și culturali facilitează sau subminează sentimentul de voință și inițiativă al oamenilor, pe lângă bunăstarea și calitatea performanțelor lor.  Condițiile care susțin experiența individuală de autonomie, competență și relaționare sunt susținute pentru a favoriza cele mai volitive și de înaltă calitate forme de motivație și angajament pentru activități, inclusiv performanțe sporite, persistență și creativitate. În plus, SDT propune că măsura în care oricare dintre aceste trei nevoi psihologice nu este susținută sau este împiedicată într-un context social va avea un impact negativ puternic asupra bunăstării în acel context.

Meta-teorie: Punctul de vedere organic

SDT este o abordare dialectică organică. Aceasta pornește de la ipoteza că oamenii sunt organisme active, cu tendințe evoluate de a crește, de a stăpâni provocările mediului și de a integra noile experiențe într-un sentiment coerent al sinelui. Totuși, aceste tendințe naturale de dezvoltare nu funcționează în mod automat, ci necesită nutrimente și sprijin social continuu. Altfel spus, contextul social poate fie să sprijine sau să zădărnicească tendințele naturale spre implicare activă și creștere psihologică, fie să catalizeze lipsa de integrare, de apărare și de satisfacere a substituenților de nevoi. Astfel, dialectica dintre organismul activ și contextul social este cea care stă la baza predicțiilor SDT despre comportament, experiență și dezvoltare.

 

În cadrul SDT, elementele nutritive pentru o dezvoltare și o funcționare sănătoasă sunt specificate folosind conceptul de nevoi psihologice de bază pentru autonomie, competență și relaționare. În măsura în care aceste nevoi sunt satisfăcute în mod constant, oamenii se vor dezvolta și vor funcționa în mod eficient și vor experimenta starea de bine, dar în măsura în care acestea sunt zădărnicite, este mai probabil ca oamenii să dovedească o stare de rău și o funcționare neoptimă. Laturile întunecate ale comportamentului și experienței umane, cum ar fi anumite tipuri de psihopatologie, prejudecăți și agresivitate, sunt înțelese în termeni de reacții la nevoile de bază care au fost zădărnicite, fie din punct de vedere al dezvoltării, fie din punct de vedere al mediului.

Teoria formală:  Cele șase mini-teorii ale SDT

În mod formal, SDT cuprinde șase mini-teorii, fiecare dintre acestea fiind dezvoltată pentru a explica un set de fenomene bazate pe motivație care au apărut în urma cercetărilor de laborator și de teren. Prin urmare, fiecare dintre ele abordează o fațetă a motivației sau a funcționării personalității.

1.      Teoria evaluării cognitive (CET) se referă la motivația intrinsecă, motivația care se bazează pe satisfacțiile pe care le oferă comportamentul "de dragul lui".  Prototipurile motivației intrinseci sunt explorarea și jocul copiilor, dar motivația intrinsecă este un izvor creativ pe tot parcursul vieții. CET abordează în mod specific efectele contextelor sociale asupra motivației intrinseci, sau modul în care factori precum recompensele, controalele interpersonale și implicarea egoului influențează motivația și interesul intrinsec. CET evidențiază rolurile critice pe care le joacă suporturile de competență și autonomie în stimularea motivației intrinseci, care este esențială în educație, arte, sport și în multe alte domenii.

 

2.      Cea de-a doua mini-teorie, Teoria integrării organice (OIT), abordează subiectul motivației extrinseci în diferitele sale forme, cu proprietățile, factorii determinanți și consecințele acestora. În linii mari, motivația extrinsecă este un comportament care este instrumental - care vizează rezultate extrinseci comportamentului în sine. Cu toate acestea, există forme distincte de instrumentalitate, care includ reglementarea externă, introiecția, identificarea și integrarea. Aceste subtipuri de motivație extrinsecă sunt văzute ca încadrându-se de-a lungul unui continuum de internalizare. Cu cât motivația extrinsecă este mai internalizată, cu atât persoana va fi mai autonomă atunci când va pune în practică comportamentele. OIT este în continuare preocupată de contextele sociale care sporesc sau împiedică internalizarea - adică de ceea ce conduce la faptul că oamenii fie rezistă, fie adoptă parțial, fie internalizează profund valorile, obiectivele sau sistemele de credință. OIT evidențiază în mod special suporturile pentru autonomie și relaționare ca fiind esențiale pentru internalizare.

 

3.      Teoria orientărilor de cauzalitate (COT), cea de-a treia mini-teorie, descrie diferențele individuale în ceea ce privește tendințele oamenilor de a se orienta către medii și de a regla comportamentul în diverse moduri. COT descrie și evaluează trei tipuri de orientări de cauzalitate: orientarea spre autonomie, în care persoanele acționează din interes și din valorizarea a ceea ce se întâmplă; orientarea spre control, în care accentul este pus pe recompense, câștiguri și aprobare; și orientarea impersonală sau amotivată, caracterizată de anxietate în ceea ce privește competența.

 

4.      În al patrulea rând, Teoria nevoilor psihologice de bază (BPNT) elaborează conceptul de nevoi psihologice evoluate și relațiile acestora cu sănătatea psihologică și bunăstarea. BPNT susține că bunăstarea psihologică și funcționarea optimă se bazează pe autonomie, competență și relaționare.  Prin urmare, contextele care susțin sau contracarează aceste nevoi ar trebui să aibă un impact invariabil asupra stării de bine. Teoria susține că toate cele trei nevoi sunt esențiale și că, dacă una dintre ele este zădărnicită, vor exista costuri funcționale distincte. Deoarece nevoile de bază sunt aspecte universale ale funcționării, BPNT analizează mediile interdezvoltate și interculturale pentru validare și perfecționare.

 

5.      Cea de-a cincea mini-teorie, Teoria conținutului obiectivelor (GCT), rezultă din distincțiile dintre obiectivele intrinseci și extrinseci și impactul acestora asupra motivației și bunăstării. Obiectivele sunt văzute ca oferind în mod diferențiat satisfacții ale nevoilor de bază și sunt astfel asociate în mod diferențiat cu bunăstarea. Obiectivele extrinseci, cum ar fi succesul financiar, aspectul fizic și popularitatea/faima, au fost în mod specific puse în contrast cu obiectivele intrinseci, cum ar fi comunitatea, relațiile apropiate și dezvoltarea personală, primele fiind mai probabil asociate cu o stare de bine mai scăzută și o stare de rău mai mare.

 

6.      Relaționarea, care are de-a face cu dezvoltarea și menținerea unor relații personale apropiate, cum ar fi prietenii cei mai buni și partenerii romantici, precum și cu apartenența la grupuri, este una dintre cele trei nevoi psihologice de bază. Teoria motivației relațiilor (RMT), cea de-a șasea mini-teorie, se ocupă de aceste relații și de alte relații și presupune că o anumită cantitate de astfel de interacțiuni nu este doar de dorit pentru majoritatea oamenilor, ci este, de fapt, esențială pentru adaptarea și bunăstarea lor, deoarece relațiile asigură satisfacerea nevoii de relaționare. Cu toate acestea, cercetările arată că nu numai nevoia de relaționare este satisfăcută în cadrul unor relații de înaltă calitate, ci și nevoia de autonomie și, într-o măsură mai mică, nevoia de competență sunt satisfăcute. Într-adevăr, relațiile personale de cea mai bună calitate sunt cele în care fiecare partener sprijină nevoile de autonomie, competență și relaționare ale celuilalt.

 

Alte subiecte de interes

Pe măsură ce SDT s-a extins, atât dezvoltările teoretice, cât și descoperirile empirice au determinat cercetătorii SDT să examineze o multitudine de procese și fenomene care fac parte integrantă din creșterea personalității, funcționarea eficientă și starea de bine. De exemplu, cercetările SDT s-au concentrat asupra rolului atenției ca bază pentru reglarea autonomă a comportamentului, ceea ce a condus atât la o măsurare rafinată, cât și la o teoretizare a conștientizării. Studiul condițiilor de facilitare a motivației intrinseci a condus la o teorie și la o strategie de măsurare privind vitalitatea, un indicator al bunăstării atât mentale, cât și fizice. Lucrările privind vitalitatea au scos la iveală, de asemenea, impactul pozitiv remarcabil al experienței naturii asupra bunăstării. Unele cercetări din cadrul SDT au examinat mai îndeaproape formele pe care le pot lua pasiunile personale, indivizii fiind obsesivi sau armonioși în funcție de procesele de internalizare. Testele interculturale ale SDT au dus la o mai bună înțelegere a modului în care formele economice și culturale influențează aspectele invariabile ale naturii umane. Cercetările privind starea de bine au condus, de asemenea, la noi teorii și cercetări privind evaluarea bunăstării în sine. Subiecte specifice, cum ar fi autonomia versus motivația controlată, au condus la o mai bună înțelegere a controlului internalizat, cum ar fi implicarea egoului și stima de sine contingentă, precum și a diferențelor dintre acestea și autoreglarea autonomă. Într-adevăr, aceste câteva exemple oferă doar o imagine a modului în care cadrul generativ al SDT a îmbunătățit cercetarea asupra unei varietăți de procese de interes pentru domeniu.

 

Aplicații

Pe lângă dezvoltarea formală a teoriei, cercetarea a aplicat SDT în multe domenii, inclusiv în educație, organizații, sport și activitate fizică, religie, sănătate și medicină, parenting, medii virtuale și media, relații apropiate și psihoterapie. În toate aceste domenii, cercetările au analizat modul în care mediile de control versus mediile care sprijină autonomia au un impact asupra funcționării și bunăstării, precum și asupra performanței și persistenței. În plus, suporturile pentru relaționare și competență sunt văzute ca fiind interactive cu suporturile voluntare în promovarea angajamentului și a valorii în cadrul unor medii specifice și în cadrul domeniilor de activitate. Acest corpus de cercetare aplicată a condus la o specificare considerabilă a tehnicilor, inclusiv a structurilor de obiective și a modalităților de comunicare care s-au dovedit eficiente în promovarea motivației volitive menținute.

 

Punând accentul pe tendințele psihologice fundamentale spre motivație intrinsecă și integrare, SDT ocupă o poziție unică în psihologie, deoarece abordează nu numai întrebările centrale legate de motivul pentru care oamenii fac ceea ce fac, ci și costurile și beneficiile diferitelor modalități de reglementare sau promovare socială a comportamentului. Prezentări generale ale teoriei pot fi găsite în Ryan și Deci (2000) și în Deci și Ryan (1985, 2000), precum și în numeroase alte articole.

 

Citește articolul original pe https://selfdeterminationtheory.org/theory/

Spirala ascendentă - Alex Korb

Uneori avem impresia că totul este dificil și lipsit de sens. 

Sentimentul acesta ne încearcă pe toți din când în când, nefiind decât un efect secundar natural al circuitelor complexe din creier. Probleme apar pentru cei care, din pricina unor mici deosebiri neurobiologice, rămân blocați în această stare. 

Alex Korb ne dă o veste bună încă de la începutul lecturii și anume că micile schimbări din viața noastră pot modifica activitatea chimică în circuitele specifice. 

Fără aceste schimbări mici, pozitive, apare depresia ca o spirală descendentă, deoarece evenimentele care se întâmplă și deciziile luate modifică activitatea chimică a creierului.

Despre depresie

Depresia nu înseamnă să fii trist tot timpul, spune Alex Korb, înseamnă mult mai mult de atât. Oamenii care suferă de depresie nu se simt triști ci amorțiți, ca și când ar avea un gol acolo unde ar trebui să fie emoția. Se simt lipsiți de speranță și neajutorați. Energia dispare. Totul pare greu, nimic nu merită efortul care îl pretinde. E greu să adormi, să te concentrezi.

Depresia este cauzată de reglajul diferitelor circuite ale creierului, de interacțiunile dintre ele dar și de interacțiunea lor cu lumea exterioară. 

Caracteristicile depresiei

• dispoziție depresivă de gol interior sau irascibilitate permanentă;
• diminuare interesului sau a plăcerii pentru aproape orice activitate;
• pierderea sau luarea semnificativă și neintenționată în greutate;
• insomnie;
• stare de nervozitate;
• oboseală sau pierderea energiei;
• sentiment de inutilitate sau de vinovăție;
• dificultate în gândire, concentrare și luarea deciziilor;
• gânduri recurente despre moarte.

 Vestea bună este că exercițiile fizice, lumina soarelui, tiparele specifice de somn, recunoștința, modifică activitatea în anumite circuite neuronale inversând cursul depresiei.

Pași mici împotriva depresiei

Planurile mărețe nu funcționează împotriva depresiei pentru că determină și mai multă anxietate. În schimb, pașii mici și siguri sunt cei care pot îmbunătăți starea de bine. Uite câțiva pași mici dar eficienți:

Ieși la soare

Lumina soarelui ajută la mărirea producției de serotonină, favorizează eliberarea melatoninei, care te ajută să dormi mai bine noaptea.

Gândește-te la amintiri plăcute

Amintirile agreabile măresc producția de serotonină.

Fii atent la ce poți controla

Concentrează-ți atenția doar asupra a ceea ce poți controla tu, acest aspect te va ajuta să reglezi activitatea creierul și va reduce activitatea.

Inspiră profund

Respirația lentă și profundă calmează sistemul simpatic și reduce stresul.

Nu căuta perfecțiunea

Când îți dorești să faci alegerea perfectă sau să maximizezi totul apare îngrijorarea. Nu încerca să fii părinte perfect, mulțumește-te doar să fii un părinte bun. De asemenea, nu încerca să fii cel mai fericit, fii doar fericit.

Evită catastrofismul

Anxietatea e exacerbată de imaginea celui mai rău scenariu.

Rămâi în prezent

Fii atent la lucrurile care se întâmplă acum. Îngrijorarea și anxietatea sunt proiecții pe care le facem despre viitor, dar nu există atunci când ești concentrat în prezent.

Observă ce observi

Practică starea de conștientizare fără judecată. O formă de mindfulness care înseamnă să observi fără să reacționezi emoțional, chiar dacă lucrurile nu decurg așa cum te-ai așteptat.

O îmbrățișare

O îmbrățișare eliberează un neurotransmițător și hormon numit oxitocină care reduce reactivitatea amigdalei.

Fii optimist

Primul pas este să îți imaginezi doar posibilitatea unor evenimente pozitive viitoare, al doilea pas consta în a te aștepta ca ele să se întâmple.

Identifică declanșatorii

E mai ușor să eviți tentația decât să-i reziști. Dacă știi ce declanșează o anumită obișnuință, uneori te poți debarasa de ea eliminând ce o declanșează. De ex. dacă petreci prea mult timp la televizor renunță la el sau evită raionul de dulciuri dacă mănânci prea multe. 

Spirala ascendentă

Toți acești pași mici fac parte din spirala ascendentă care te așază pe drumul cel bun al emoțiilor. 

Exercițiile fizice sunt probabil ce mai directă și mai eficientă metodă de a genera o spirală ascendentă. Acestea sprijină formarea de noi neuroni. 

Există o forță care poate fi considerată un antidot al negativității și anume recunoștința. Aceasta îmbunătățește activitatea în circuitele dopaminei și ameliorează somnul.

De cele mai multe ori, depresia te îndeamnă să fii singur, însă e mai bine să fii în preajma altor oameni, fapt ce poate reduce stresul, durerea, anxietatea, depresia și că crească starea de fericire.

Anxietatea depinde de activarea circuitului fricii- același circuit neural care ne ferește de pericole. Anxietatea și frica activează același răspuns la stres în creier și în corp, deosebirea dintre cele două se referă la un pericol real și unul potențial. 

Ne blocăm adesea în obișnuințe fiindcă mediul continuă să le declanșeze. Autorul ne îndeamnă să identificăm semnalul care declanșează obiceiul, după care să-l evită, sau să-l ocolim.

E mai ușor să te schimbi pe tine însuți dacă schimbi mai întâi mediul.

Starea de bine este esențială în viața fiecăruia dintre noi, fără ea nu avem energie pentru niciun alt ideal. 

Ai grijă de starea ta de bine!

Cu drag,

#recenziicusuflet

Schimbarea - Chip și Dan Heath

Am citit multe cărți despre obiceiuri, despre schimbare, despre pași mici, însă de abia după ce am am citit cartea scrisă de Chip și Dan Heath am realizat că ceea ce pare o problemă care ține de natura umană este doar o problemă de circumstanțe.

Brian Wansink, șeful Laboratorului pentru alimente de la Universitatea Cornell a desfășurat un studiu în care oamenii au fost invitați să vizioneze un film. Au primit popcorn și băuturi gratuite. Ceea ce nu li s-a spus a fost că studiul se referea la obiceiuri alimentare. Pe scurt, li s-au dat recipiente foarte mari de popcorn, dar de dimensiuni diferite. Ipoteza că oamenii care au găleți mai mari vor mânca mai mult popcorn s-a dovedit a fi adevărată. Aceștia au mâncat cu 53% mai mult, cu 173 de calorii în plus. Experimentul a fost repetat în locații diferite, cu filme diferite. Rezultatele au fost aceleași:

Un recipient mai mare a dus la mai multă mâncare consumată.

Concluzia importantă din acest studiu - pentru oamenii care vor să mănânce mai puțin este important să folosească recipiente mai mici.

Pentru a ajunge la rezultatele dorite, avem nevoie de o schimbare.

Iar pentru ca schimbarea să aibă loc, autorii sugerează să facem 3 lucruri în același timp:

1. schimbă circumstanțele - întrucât autocontrolul este o resursă epuizabilă;
2. nu te mai extenua;
3. obține claritate.

Dacă vrem să ne schimbăm avem nevoie de indicații foarte clare. Un model sugerat de autori pentru a obține schimbarea este cel în 3 pași:

• Direcționați călărețul
• Motivați elefantul
• Modelați drumul

O altă abordare eficientă este să ne uităm la lucrurile care funcționează deja și să găsim modalități să le multiplicăm.

Și pentru ca schimbarea să aibă loc, trebuie să fim ”genul de persoană care ar face această schimbare”. Care poate să adopte mentalitatea de creștere, precum și să se pregătească pentru eșec înainte ca schimbarea să poată avea loc.

Obiceiurile sunt comportamente pe care le adoptăm fără să ne gândim prea mult (ca și cum am fi pe pilot automat) și pot fi benefice sau dăunătoare. Un obicei benefic este unul care avansează spre obiective și este simplu de urmat. Construirea unor obiceiuri benefice este o modalitate de a ocoli Călărețul și Elefantul.

Pentru a începe un nou obicei, merită să iei în considerare utilizarea declanșatorilor - o metodă prin care vizualizezi sau determini exact când/unde va avea loc o acțiune.

Schimbarea este un proces continuu și este important să fie susținută pentru o perioadă lungă de timp înainte ca rezultatele să apară. Primul pas este întotdeauna cel mai important.

Cu drag,

Recenziicusuflet

Difficult Conversations - Douglas Stone, Bruce Patton, Sheila Heen

 

De cele mai multe ori, avem povești diferite despre lume deoarece accesăm informații diferite pe care le interpretăm diferit. Și tot de cele mai multe ori nu ne dăm seama de acest lucru în mijlocul unei conversații aprinse. Cum ar fi însă să transformăm conversațiile dificile în discuții de învățare?  

”Difficult Conversations” vine cu un răspuns la această întrebare și ne îndeamnă încă de la primele pagini să ne uităm cu atenție la noi, să identificăm ce schimbări trebuie să facem pentru a crește.

Discuțiile dificile au fost încadrate de autorii cărții în trei categorii:

The ”What happened?” conversation - sunt acele discuții când apar neînțelegeri cu privire la ce s-a întâmplat, cuvintele ”vină”, ”dreptate” fiind des întâlnite. 

The feelings conversation - apar des conflicte când dorim sa ne fie validate sentimentele dar de cele mai multe ori acestea nici nu sunt adresate. 

The Identity conversation - pot fi conflictuale acele conversații pe care le purtăm inclusiv cu noi înșine despre cât suntem de competenți sau dacă merităm sau nu iubire. 

În oricare dintre situații, discuțiile despre vină ne îndepărtează de cauza problemei și de găsirea unei soluții. Ce e important de știut este faptul că fiecare aducem informații și percepții diferite în poveste iar scopul nostru în aceste situații trebuie să fie acela de a înțelege ambele povești, pentru că fiecare avem un rol în problemă.

Putem face patru lucruri concrete atât înainte dar și în timpul acestor conversații pentru a ne menține sau recâștiga echilibrul:

să renunțăm la dorința de a controla reacțiile celorlalți să ne pregătim răspunsurile să ne imaginăm diferite perspective să luăm o pauză

Amânarea discuției până îți recapeți echilibrul s-ar putea să fie cea mai bună decizie și să-ți dai timp să te gândești dacă ai avut reacții exagerate sau dacă ești în starea de negare și celălalt are dreptate. 

Ce putem schimba efectiv este cum răspundem la aceste provocări și sugestia autorilor este să considerăm mereu punctul nostru de vedere ca o percepție nu ca un adevăr. Astfel, vom fi deschiși pentru conversațiile cu rol de învățare. Acestea au 3 scopuri în mijlocul conversației:

• Learn their story în care putem să ne întrebăm:

Ce informații vede celălalt, care îți scapă, sau la care nu ai acces?

Ce experiențe trecute îl influențează pe celălalt?

Care este motivația pentru ce a făcut?

Cum i-a influențat acțiunile tale intenția?

Cum ai contribuit la problemă?

Cum afectează situația identitatea celuilalt?

• Expressing your views and feelings în care:

Poți spune ce e important pentru tine, care sunt intențiile tale.

• Problem solving together în care sunt utile întrebările:

Ce ar putea să îmbunătățească situația și să rezolve nevoia ambelor părți?

Să asculți este unul dintre cel mai puternice instrumente într-o conversație dificilă. Atunci când manifești curiozitate și autenticitate pentru că îți pasă de celălalt, îți pasă de relația dintre voi, îți va fi mai ușor să fii conștient de gândurile tale dar și să ai în minte clar ce e cu adevărat important pentru tine.

Găsești în carte multe alte resurse utile, inclusiv un checklist care dacă îl parcurgi de multe ori va ajunge să îți ghideze orice conversație. Dacă ar fi să rămân cu un singur lucru în urma lecturii ar fi acela că nu e bine să exagerăm în nicio conversație folosind cuvinte precum ”mereu” sau ”niciodată” și să le oferim celorlalți, dar și nouă, ocazia să ne schimbăm în mai bine.

Cu drag, 

Povesti cu suflet

 

Hostage at the table - George Kohlrieser

De fiecare dată când te simți controlat sau atacat dezvolți o mentalitate de ostatic, fără să fii fizic în pericol. Putem avea această mentalitate acasă, la job, în mijlocul unui conflict și oricând avem sentimentul că suntem prizonieri, fără ajutor și fără putere, când ne simțim deconectați.

Tehnicile și cunoștințele psihologice utilizate în negocierea cu ostatici pot fi aplicate cu succes oricărei relații personale sau de job. George Kohlrieser – profesor, consultant și fost negociator de ostatici – explică în ”Hostage at the table” că doar înfruntând deschis conflictul putem trece cu adevărat peste cele mai dificile provocări. Iar ”armele” sale cele mai puternice au fost mereu vorbele, puterea de a asculta, dialogul și negocierea.

Creierul este construit să caute mereu pericolul în jur cu scopul de a supraviețui. Iar pentru mulți oameni, viitorul nu este decât o amintire a trecutului, iar cei care trăiesc în trecut nu fac decât să repete comportamente vechi, învățate în trecut. Cum putem renunța însă la această mentalitate de ostatic?

”How we master our emotions affects the amount of pain or joy we feel.”

Conștientizând că avem puterea de alege în orice situație. Când alegem să cooperăm, să colaborăm sau să dăruim, ieșim din starea de ostatic. 

Alături de hrană, oxigen și apă, conectarea umană este o sursă importantă de energie. Însă nu toate relațiile sunt așa cum ne dorim - armonioase. Rădăcina oricărui conflict este o conexiune deteriorată și incapacitatea de a accepta o pierdere.

Într-o situație de conflict, spune George Kohlrieser, am putea să ne gândim la acesta ca la o provocare, la o oportunitate sau chiar ca la o sursă de creativitate. Intrucât ieșirea din impas implică găsirea celei mai bune soluții în timp ce păstrezi relația cu celălalt prin conectarea emoțională.

George Kohlrieser propune să abordăm conflictul cu tehnica ”put de fish on the table”. Dacă un subiect nu este scos la iveală va ajunge să fie din ce în cea mai mare și se va transforma într-o problemă mai mare. Printre efectele negative ale evitării conflictului enumeră faptul că nu mai schimbăm informații, ne simțim copleșiți de stres, apare pierderea stimei de sine sau chiar distrugerea relației.

Când evenimentele din exterior ne determină reacțiile, de exemplu dacă suntem criticați, drept răspuns, avem tendința să criticăm înapoi. Însă nu trebuie să fie așa. Autorul a identificat patru principii cu ajutorul cărora putem rezolva orice conflict:

Never create an enemy

The person in never a problem

Maintain a sincere desire to help the other person get what he or she wants or needs

Never be hijacked by attacks and intense emotions

În urma lecturii acestui articol vreau să rămâi cu nevoia de a păstra conexiunea în orice situație, cu ideea că poți pune întrebări în momente dificile și cu nevoia de a te concentra pe un scop comun în orice discuție. Iar dacă într-o situație conflictuală la job sau acasă nu funcționează nici dacă oferi mai multe opțiuni, nici dacă vezi situația din mai multe perspective, ia o pauză. Înțelege factorii care declanșează răspunsul automat și construiește puterea de a-ți controla reacțiile și emoțiile.

”Everyone can live their lives with a hostage free state of mind and appreciate the greatest gift of all - experiencing the joy of being alive.”

De ce nu fac zebrele ulcer? - Robert M. Sapolsky

 

Am 35 de ani și muuulte fire de păr albe. De la stres. De la cât de puțin am știut de-a lungul anilor să mă adaptez la anumite situații noi. De la momentele în care am încercat să controlez situațiile care de fapt nu erau în controlul meu.

Pentru mulți oameni stresul are efecte mult mai grave. Robert M. Sapolsky explică în ”De ce nu fac zebrele ulcer?” legătura dintre stres și riscul crescut de a fi expus la anumite tipuri de boli dar oferă și câteva sugestii pentru a dezvolta un mecanism sănătos de a răspunde la stres.

Stresul susținut sau repetat, spune autorul, poate să ne submineze corpul în nenumărate modalități. În timpul unei situații de urgență, organismul întrerupe procesele regeneratoare de lungă durată care sunt ”costisitoare”. De exemplu, dacă ai fi o zebră, în timp ce fugi de leul care te urmărește, este inhibată digestia, pentru că ”ai lucruri mai bune de făcut decât să îți digeri micul dejun când încerci să nu fii micul dejun al altuia”. În timpul stresului este inhibată creșterea și reproducerea, iar refacerea țesuturilor se suspendă. Cu aceste modificări, imunitatea este și ea inhibată pe termen lung, chiar și în situațiile în care stresul este de natură psihologică.

Odată ce am dobândit acest ”obicei” de a permite stresului să ne afeceteze, este greu să îl modificăm și să dobândim obiceiuri noi - acele mecanisme sănătoase de a răspunde la stres. Sapolsky sugerează să găsim câteva lucruri mici pe care le putem face în direcțiile următoare:

Optimism

Sport

Sprijin social

Pedictibilitate

Control

Concret, putem să găsim acele activități care să ne confirme că în viața există și lucruri bune – cum sunt hobby-urile, să facem sport - exercițiul fizic are efecte dovedite de reducere a frustrării cu condiția să fie făcut cu regularitate pe o perioadă mai lungă; să căutăm sprijin social - chiar și sub forma ”unei urechi” care doar să ne asculte; să căutăm predictibilitate - să știi ce urmează face ca anumiți stresori să fie mai puțini stresanți; să avem credința că dețiem controlul.

Dacă nu ai citit edițiile anterioare ale acestui newsletter, dar vrei să citeșți mai multe despre obiceiuri, îți recomand Atomic Habits și Obiceiuri mici, schimbări mari.

Sapolsky explică faptul că bolile cauzate de stres apar de cele mai multe ori ”în urma faptului că declanșăm atât de frecvent un sistem fiziologic care a evoluat să reacționeze față de pericole fizice acute, însă, pe care noi îl punem în funcțiune, luni de-a rândul, facându-ne griji legate de credite, relații sociale și promovări.”

Când ai tendința să crezi că lucrurile ce ți se întâmplă sunt atât de grave, ai putea să te pui în pielea unei zebre sau a unui leu și lucrurile de natură psihologică, care te înspăimântă, poate nu vor mai părea atât de reale în comparație cu ce simte zebra când este atactă de leul flămând care, la rândul lui încearcă să supraviețuiască.

Pentru mine, să abordez orice situație cu optimism și să caut informațiile care să-mi ofere predictibilitate sunt acele lucruri mici care mă ajută în prezent să fac față stresului. Și când mi-e cel mai greu să mă pun în pielea unei zebre, mă întreb dacă peste 5 ani lucrurile mi se vor mai părea la fel de grave, iar răspunsul este de cele mai multe ori nu.

Tu cum faci față stresului?

P.S. Dacă ai rămas măcar cu un lucru acționabil din acest articol, m-aș bucura să-l dai mai departe către un prieten. Îți mulțumesc!

Curajul de a nu fi pe placul celorlalti - Ichiro Kishimi și Fumitake Koga

Am amânat să scriu această recenzie din lipsă de curaj... curajul de a nu fi pe placul celorlalți. Însă cum niciunul dintre noi nu s-a născut pentru a satisface nevoile celorlalți, zilnic pornesc în căutarea curajului de a fi eu însămi. Ceea ce îți doresc și ție.

Cartea scrisă de  Ichiro Kishimi și Fumitake Koga prezintă ideile și învățăturile filosofice și psihologice ale lui Adler, sub forma dialogului narativ dintre un filosof și un tânăr.

Atunci când încercăm să obținem recunoaștere din partea celorlalți, considerăm că satisfacerea așteptărilor celor din jur reprezintă singurul mijloc pentru a obține apreciere. Aceasta este definiția educației de tip răsplată și pedeapsă, care spune că vom fi lăudați dacă acționăm corespunzător indicațiilor celorlalți. Cu această mentalitate, spune autorul, vom fi mereu îngrijorați că alții ne urmăresc și ne vom teme de judecata lor, așa că ne vom reprima „adevăratul eu“. Și vom fi nefericiți.

 Abia atunci când lăsăm deoparte competiția, victoria sau înfrângerea, vom începe să ne descoperim pe noi înșine. Abia atunci vom putea să ne găsim singuri răspunsurile și să ne bucurăm de viața care este o serie de momente, fiecare purtând numele de „acum“.

Cu ce am rămas în urma lecturii?

Experiențele noastre nu sunt decisive, ci sensul pe care îl dăm acestora.

Nu contează cu ce calități te naști, ci cum alegi să le folosești.

Oamenii se pot schimba oricând, indiferent de mediul în care se află.

Indiferent ce s-a petrecut în viața ta până în prezent, nu ar trebui să influențeze câtuși de puțin felul în care vei trăi de acum înainte.

Iar pentru a fi fericit ai nevoie de doar 3 lucruri: acceptarea de sine, încrederea în ceilalți și contribuția adusă celorlalți.

Cu drag,

#poveșticusuflet

Cum să-ți faci timp

Omenirea a evoluat fiind ușor de distras pentru că înainte acest lucru ne ferea de pericol. A evoluat cu ajutorul poveștilor pentru că ne ajutau să comunicăm. A evoluat apreciind răsplățile neprevăzute pentru că ne motivau să vânăm în continuare, chiar și atunci când ne întorceam acasă cu mâna goală. Cum gestionăm însă aceasta trăsătură de a fi ușor de distras sau goana după răsplăți neprevăzute în zilele în care pare că avem o nevoie din ce în ce mai mare de timp?

Iar când vorbim de timp, nu ne referim la productivitate, sau la dorința de a înghesui cât mai multe activități într-o zi, ne referim la nevoia de a face loc în calendarele noastre pentru ce ne dorim cu adevărat, indiferent dacă este vorba despre timp petrecut cu cei dragi, să începem o afacere, să scriem o carte, sau orice altă activitate care ne aduce împlinire. 

În căutarea timpului pierdut, întrebările estențiale pe care ni le putem adresa încă de la început sunt: de ce ducem o viața așa de aglomerată? de ce ne simțim din ce în ce mai stresați și distrași? la ce am putea renunța? O altă întrebare importantă pe care eu mi-am adresat-o a fost care este costul timpului petrecut pe ”ecrane”, pe aplicațiile de tip ”infinity pools” care folosesc răsplățile neprevăzute să ne țină conectați, cum este Facebook, Instagram, Netflix, Pinterest?

Nu știu dacă acest cost poate fi estimat cât mai exact sau dacă este același cost pentru toată lumea. Însă, citind Make Time: How to Focus on What Matters Every Day, scrisă de Jake Kanpp și John Zeratsky, am realizat că și atunci când nu îmi pot controla programul zilnic, cu siguranță pot controla atenția pe care o am în fiecare moment. Iar schimbarea în program și recuperarea timpului vin odată cu resetarea mecanismenlor automate, cu crearea barierelor sănătoase și cu regândirea modului cum aleg să petrec timpul.

Jake și John au făcut multe experimente cu timpul lor, astfel au ajuns la o formulă care a avut succes pentru ei. Dacă vrei să o testezi și tu, folosește următorii 4 pasi, pentru a-ți planifica următoarea perioadă:

• Highlight - Începe fiecare zi alegând un punct de interes, un task pe care vrei tu să îl faci, nu pentru că trebuie.
• Laser - Îndepărtează distracțiile care sunt peste tot și nu se termină. (Facebook, Instagram, știri).
• Energize - Încarcă-ți bateriile cu excerciții, mâncare de calitate, somn și timp petrecut cu cei dragi.
• Reflect - Înainte de a merge la culcare analizează ce ai făcut peste zi și alege ce vrei să păstrezi și ce nu pentru ziua următoare.

Dacă nu știi cum să începi să eliberezi timp din agenda zilnică, uite câteva idei:

• Programează-ți timp special în calendar pentru ce-ți dorești să realizezi.
• Spune NU activităților pe care de obicei le faceai din alte motive, pentru că trebuie, obligații, etc.
• Trezește-te mai devreme ca de obicei.
• Planifica-ți ziua în detaliu.

Ce am constatat este că voința nu e de ajuns. Îmi trebuie un plan mai detaliat pentru a duce la bun sfîrșit orice plan. Așa că am ales să scriu ce-mi doresc. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să creez bariere în calea distracțiior oferite de telefon și am dezinstalat aplicațiile menționate mai devreme.

Printre sugestiile enumerate de autori pentru a nu pierde timpul aiurea sunt: nu primi notificări automate, sterge pictogramele aplicațiilor de pe ecranul telefonului, ignoră știrile, pune-ți timmer la internet, lasă telefon în altă încăpere, ia-ți vacanțe ”fără internet”.

Jake și John  spun însă că dacă ai găsit loc în calendar nu e suficient să ai rezultate, ar fi fain să te asiguri că folosești intervalul eliberat așa cum îți dorești. Însă cum să rămânem concentrați pentru o perioadă de timp în contextul în care nu avem exercițiu? Dacă ai nevoie să-ți găsești flow-ul, autorii propun să încerci unul sau mai multe dintre aceste instrumente:

• Inventează un termen limită
• Ascultă muzică
• Pune un ceas la vedere
• Incepe orice proiect pe hârtie

Nu putem fi mereu la fel de energici sau de inspirați însă, și pentru a te asigura că ai energia nevcesară sunt câteva lucruri pe care le poți face:

• Ai grijă de corpul tău
• Fă mișcare
• Ai grijă la alimentație (o sugestie ar fi să experimentezi incluziv senzația de foame)
• Dormi
• Fă plimbări în natură
• Meditează
• Petrece timp cu cei dragi

După ce pui în practică mai multe idei care să te ajute să te organizezi mai bine și să te ții de obiectivele alese, reflectează la ce a funcționat pentru tine și la ce nu, și ajustează programul viitor în trei pași:

• Observă
• Experimentează
• Măsoară

Eu am început să scriu mai des ce îmi doresc și să planific următorii pași în fiecare direcție: familie, dezvoltare personală, carieră. Am limitat timpul petrecut pe ”ecrane”, am încercat să ignor știrile care mă țin blocată nu foar fizic, dar și mental în subiecte pe care nu le pot controla și mi-am propus să planific mai multe ieșiri în natură, pentru a mă încărca de energie dar și să-mi liniștesc mintea.

M-aș bucura să-mi spui ce a funcționat pentru tine.

 

Cu drag,

Poveșticusuflet