Cum sa ne pastram copiii aproape - Gabor Mate

" Tinerii nu vor deveni adulți independenți, cu respect față de propria persoană prin strădania de a se potrivi cu orice preț așteptărilor imature ale grupului de prieteni.”

    Gabor Mate este psiholog, medic și autor maghiar-canadian cu experiență în medicina de familie, având un interes special pentru dezvoltarea copilăriei. În lucrările sale explică potențialul impact al traumei trăite în copilărie, pe tot parcursul vieții asupra sănătății fizice și mentale, inclusiv asupra bolilor autoimune, cancerului, tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), asupra dependențelor dar și asupra unei game variate de alte afecțiuni.

În cartea Cum să ne păstrăm copiii aproape atrage atenția părinților asupra fenomenului orientării copiilor spre egali, lucru care le poate afecta nu doar dezvoltarea acestora dar și relația cu părinții.

Autorul pleacă de la premisa că un copil poate ști ce-și dorește dar avertizează ca e periculos să presupunem că poate ști ce are nevoie de fapt. Din acest motiv, rolul părinților în educarea copilului este esențial și el nu poate fi înlocuit de grupul de prieteni, fenomen tot mai întâlnit în ultima perioadă. 

    Pentru a putea răspunde pozitiv cerințelor părinților, copilul trebuie să fie atașat de aceștia, să simtă că depinde de părinți. Atașamentul, explică Gabor Mate, este cel care controlează atenția copilului, el fiind în centrul relațiilor și al funcționării sociale, de el este responsabilă căutarea dar și menținerea proximității, apropierii și conectării fizice, comportamentale, emoționale și psihologice. A fi părinte nu este un rol, este o relație cu copilul tău.

Iar pentru a înțelege mai bine relațiile, Gabor explică cele 6 tipuri de atașament:

• simțurile și nevoia de proximitate fizică;
• uniformitatea - copiii au tendința să fie asemenea celor de care se simt apropiați;
• sentimentul de apartenență și loialitatea;
• importanța - prezența noastră contează pentru copil;
• sentimentele de căldură, iubire, afectiune - copilul păstrează în minte imaginea părintelui iubit și iubitor, găsind confort și sprijin în aceasta;
• aprecierea - acest tip de atașament este în legătură cu vulnerabilitatea și cu dorința de a aparține, de a fi văzut și ascultat.

Îndrumarea unui copil care nu ne ascultă este dificilă, dar îndrumarea unui copil care își ia valorile din altă parte, în special din grupul de prieteni, imaturi și ei, e și mai dificilă.

Când relațiile de atașament dintre părinți și copii sunt în competiție cu atașamentul față de egali,  apare un deficit de atenție din partea copilului. 

”Secretul parentingului constă nu în ceea ce face părintele, ci mai degraba în ce este parintele în ochii copilului.”

Atașamentul nu este însă un comportament ce poate fi învățat, ci o conexiune ce trebuie căutată. Când copilul încearcă să obțină aprobarea egalilor săi, în loc de cea a părinților, motivația de a fi bun pentru părinte scade. În acest context, puterea pe care o pierd părinții este aceea de a atrage atenția copiilor, de a apela la bunele intenții și la respect dar și de a ne asigura cooperarea lor. Autoritatea de a fi părinte se transferă oricărei persoane de care depinde copilul, chiar dacă acesta este unul dintre prietenii săi. 

Insă, indiferent de provocările pe care le întâmpinăm ca părinți, relația noastră cu copiii ar trebui să fie prioritară.

Cum să ne păstrăm copiii aproape?

• să le atragem atenția într-un mod prietenos;
• să reconstruim relația de atașament;
• să facem din relația cu copilul o prioritate;
• să creăm intimitate;
• să creăm structuri dar și limite clare când este nevoie;
• să limităm contactul cu egalii;
• să folosim conectarea nu izolarea;

”Acceptarea necondiționată este cel mai greu de transmis în momentul în care este cea mai mare nevoie de ea: când copiii ne-au dezamăgit, au călcat în picioare valorile noastre sau sunt instabili. Exact în aceste momente trebuie să le arătăm, prin cuvinte sau gesturi, că sunt mai importanți decât ceea ce fac, că relația noastră contează mai mult decât comporatamentul sau realizările.”

Gabor explică și cum putem preveni orientarea spre egali, cum să gestionăm orientarea copiilor către sexualitate la vârste imature dar și către internet, telefoane sau jocuri.

În firea noastră nu se află căutare de informații despre lume, nici măcar divertismentul, spune autorul, nevoia noastră primară este de comuniune. Căutăm conectarea, nu informații despre lume. Ne dorim o asigurare că aparținem celor care sunt importanți pentru noi, că suntem doriți și înțeleși. 

Tehnologia a ajuns să compenseze nevoia de atașament neîmplinită a copiilor. Copii folosesc dispozitivele mult mai puțin pentru a învăța decât pentru a forma și menține relații. Ei ”rezolva” problema aprecierii având ”mulți” prieteni pe Facebook. Acest fapt nu face însă decât să adâncească și mai tare problema și nu rezolvă nicicum nevoia de apropiere. Ce se împărtășește online este de obicei artificial și superficial.

Apare din nou întrebarea: cum să ne păstrăm copiii aproape în epoca internetului, a telefoanelor și a jocurilor online?

Pentru noi funcționează vacanțele petrecute împreună sau cina în familie, acestea fiind momente ce trebuie protejate în orice familie.  Am redescoperit, odată cu vremea bună de afară, drumețiile scurte de o zi dar și picnicurile în curte în weekend, activități care sunt foarte apreciate de către copiii mei. Am redescoperit jocurile de cărti sau badminton, inclusiv gătitul împreună aduce conectare și voie bună.

Recomand cartea scrisă de Gabor Mate, împreună cu Dr. Gordon Neufeld, părinților care au copii la grădiniță, în școala primară dar în special părinților de adolescenți.

Cu drag,

#poveșticusuflet

Poți asculta aici varianta audio:

Cum sa le vorbim copiilor astfel incat sa ne asculte - Adele Faber, Elaine Mazlish

Poate cea mai mare provocare în calitate de părinte este să-mi ajut copii să se descurce cu propriile sentimente.  Cu această nevoie în minte am pornit în căutarea unei lecturi care să aibă cât mai multe idei practice. Adele Faber si Elaine Mazlish au reușit în această carte să ofere foarte multe exemple despre acceptarea sentimentelor dar și despre cum putem limita anumite acțiuni. In cartea Cum sa le vorbim copiilor astfel incat sa ne asculte am găsit atât alternative la pedeapsă cât și modalități creative de atragere a cooperării. 

Păstrând respectul de ambele părți, poate cel mai util instrument de atragere a cooperării copiilor mei a fost să le scriu un bilet. În loc să purtăm discuții interminabile despre lucrurile care mă deranjau, copiii au avut ocazia să se gândească înainte să-mi răspundă- tot în scris. Autoarele recomand citirea cu răbdare a cărții și cu deschiderea către soluții creative. 

M-aș bucura să-mi spui ce soluții au funcționat în cazul tău.

Cu drag,
#poveșticusuflet

Quiet - Susan Cain

Puterea introvertitilor intr-o lume asurzitoare

Linisteee! am auzit de multe ori această poruncă în copilărie. Nu am realizat până să citesc cartea scrisă de Susan Cain ce putere are tăcerea și cum trebuie folosită.

Acum, ca părinte am provocări similare cu cele ale părinților mei și am încercat să înțeleg mai bine nevoile copiilor mei introvertiți.

Cum reacționează un copil introvertit:
Este timid și îi este teamă de dezaprobare sau de umilire socială.
Preferă medii care nu îl stimulează în mod excesiv.
Poate fi un lider bun, având capacitatea de a asculta.
Este vigilent și sesizează nuanțele.
Este reactiv și se simte vinovat atunci când greșește.
Este empatic, implicat și cooperant.

Ce trebuie să facă un părinte al cărui copil este introvertit?
Să îi respecte individualitatea.
Să reacționeze blând și ferm în privința solicitărilor, fără a deveni aspru sau ostil.
Să îi cultive curiozitatea.

Quiet este o carte minunată care m-a ajutat să mă cunosc mai bine, să-mi înțeleg reacțiile și poate cel mai important, să nu repet greșelile părinților mei.

Daca m-as asculta, m-as intelege - Jacques Salome

Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege

De obicei citesc povești care să mă ajute să înțeleg mai bine lumea în care trăiesc. Acum, am ales să citesc cartea lui Jacques Salome pentru a cunoaște mai bine ce se întâmplă în interiorul meu și de ce reacționez uneori într-un mod pe care nu-l pot înțelege, ca atunci când sunt furioasă.

Jacques descrie cum mânia este la început doar un semnal. Mai întâi a existat o așteptare, apoi o frustrare urmată de o dezamăgire legată de această așteptare. Așa am învățat să ”comunicăm” negând propriile trăiri și prin negarea trăirilor noastre de către cei care ne iubesc.

Și uite așa trăim într-un cerc vicios: așteptare-cerere-frustrare, fără să ne dăm seama. Jacques Salome propune un schimb de păreri activ, la obiect, care să ne stimuleze, să ne transforme și să ne ajute să ieșim din acest cerc. 

Poate cel mai important lucru pe care l-am aflat despre mine citind această carte este cât de multă energie irosesc alimentând acele lucruri care mă fac să sufăr. Astfel, pentru a crea mai mult spațiu și mai multă liniște în mine va trebui să renunț la poveștile pe care mi le spun, fie că sunt glorioase și mărețe, fie nefericite.

Sentimentele și senzațiile depind de momentul în care sunt trăite, norocul nostru este că acestea se schimbă și putem alege să fim fericiți, dacă le lăsăm să treacă...

Parinti Straluciti - Profesori Fascinanti - Augusto Cury

În spatele fiecărei informații predate cu atâta simplitate în clasă, se află lacrimile, aventurile și curajul oamenilor de știință.

În spatele fiecărui părinte se află nesiguranța, neliniștea cât și puterea cu ajutorul căreia a depășit orice obstacol.

Nu există o rețetă magică pentru a construi o relație sănătoasă nici în relația de familie nici în școală, însă, una din cele mai bune modalități de a educa, sugerate de Augusto, este să spui povești.

Poveștile amplifică lumea ideilor, dau lumină emoției și diluează tensiunile.

Autorul ne îndeamnă, ca prin intermediul poveștilor, să ne învățăm copiii să gândească, să-și învingă temerile și să aibă atitudini blânde. A educa, indiferent ce rol ai în viața copiilor, nu înseamnă să-l pui să repete niște cuvinte ci să creezi idei și să produci o stare de încântare.

Citeste cartea Parinti Straluciti - Profesori Fascinanti daca vrei sa descoperi cum să fii povestitor și vânzător de vise.

Cu drag,

#recenziicusuflet

Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor de Gary Chapman

Până să citesc cartea scrisă de Gary Chapman recunosc faptul că le ofeream copiilor mei dovezi de iubire mai degrabă pe limbajul meu de iubire. La întrebarea Cum știi că te iubesc? am primit răspunsuri diferite din partea lor și am constatat că alocam prea puțin timp lucrurilor care îi fac să se simtă speciali și iubiți.

Mi-am dat astfel seama de ce copiii sunt recalcitranți uneori la ideea de autoritate din partea părinților, tocmai pentru că nu se simt iubiți. Cel mai bun sfat, în calitate de părinte este să descoperi cum percepe copilul tău iubirea și să-l faci să se simtă iubit, înainte de a corecta orice comportament.

Mai mult decât să descopăr prin care din Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor se simt copiii mei iubiți, am descoperit importanța creării amintirilor frumoase care vor dura o viață întreagă.

Citește cartea scrisă de Gary Chapman pentru #oviațăplinădefericire.

Cum sa le vorbim copiilor despre sexualitate - Linda Eyre, Richard Eyre

Cum sa le vorbim copiilor despre sexualitate este o carte utilă care mi-a reamintit că cea mai bună cale de a îmi proteja și informa copiii despre intimitate este a le împărtăși câteva din experiențele copilăriei mele, de a le povesti cum și-au manifestat părinții mei iubirea unul pentru celălalt, să le povestesc despre frumusețea extraordinară a intimității umane, minunea uluitoare a procreației și miracolul de 9 luni al dezvoltării copilului.

Linda Eyre și Richard Eyre recomandă să începem discuțiile de la vârsta de 8 ani și să deschidem o ”ușă” spre un loc din sufletul lor pe care îl dorim accesibil în orice moment. 

Maturizarea este un lucru extraordinar. Acest mesaj trebuie să îl transmitem copiilor într-un mod pozitiv, interesant, vesel. Autorii leagă intimitatea de căsătorie, familie, iubire și devotament. 

În contextul unei societăți care degradează imaginea intimității, îți recomand această carte pentru a afla cum să îți păstrezi visele despre ce crezi ca este cel mai bine și mai frumos pentru copiii tăi.

Cu drag,
Povesticusuflet

Comunicarea nonviolenta - Marshall Rosenberg

Cuvintele noastre produc adesea suferință și durere în noi sau în ceilalți. Mi s-a întâmplat de multe ori să rănesc prin cuvinte fără să vreau. Așa am ajuns să citesc cartea scrisă de Marshall Rosenberg  și descopăr de atunci în fiecare zi cum pot să-mi conectez sentimentele la nevoi pentru a rămâne OM în situații extreme.

Faptul ca am descoperit comunicarea nonviolentă m-a ajutat să înlocuiesc, în relațiile cu cei dragi, vechile tipare de apărare, retragere sau atac cu dăruirea din inimă.

Citeste mai multe despre rolul esential al limbajului și utilizării cuvintelor în relațiile dintre oameni și cum putem, prin cei 4 pasi din procesul Comunicării nonviolente:

1. separă observația de evaluare

2. exprimă trăirea emoțională

3.conștientizează originile sentimentelor 

4. cere ce ți-ar putea îmbogăți viața

să stabilim o conectare cu noi înșine și cu ceilalți într-un mod ce permite compasiunii noastre înnăscute să se manifeste în cartea scrisă de Marshall Rosenberg.

Cu drag,
Povesticusuflet

Intre parinte si copil. Ghid de comunicare afectuoasa - Dr. Haim G. Ginott

Este una dintre cele mai bune cărți de parenting pe care le-am citit timp de 14 ani, de când sunt mamă. 

Copiii nu vin ”la pachet” cu un manual de utilizare, deși ar fi util părinților să știe din timp cum să reacționeze în situații dificile, la emoții dificile, într-un mod în care să oglindească nevoile copiilor și să le ofere certitudinea că sunt ascultați.

Recomand această carte tuturor părinților care vor să comunice eficient și mai ales pozitiv. Are o mulțime de exemple concrete care m-au ajutat să îmi înțeleg mai bine copiii și să le arat cât de mult îi iubesc, chiar și atunci când reacțiilor lor mă scot din zona de confort.

M-aș bucura să îmi spui cum te-au ajutat și pe tine sugestiile Dr. Haim G. Ginott.

Cu drag,
Povesticusuflet

Tatal celuilalt copil - Parinoush Saniee

...am uitat cum vedeam lumea atunci când aveam 4 ani. Tu mai poți privi lumea din jurul tău cu ochi de copil?

Dacă ești părinte, știu că faci tot ce poți să îi fie bine copilului tău, să aibă hăinuțe curate și frumoase, jucării, să meargă la diferite locuri de joacă... dar ce contează cu adevarat atunci ai 5 ani?

Iți recomand aceasta carte tulburătoare în care am citit despre cea mai frumoasă lecție de iubire necondiționată, despre cum simte un copil că este iubit și care sunt lucrurile importante pentru el.

 Uită tot ce ai citit despre parenting si citește Tatăl celuilalt copil. Este cel mai bun ghid despre cum să interpretezi emoțiile și gesturile copilului tau și mai ales cum îi poți câștiga încrederea.

Unele lucruri nu apar în cărți și în caiete, iubirea e o poveste scrisă în inimile oamenilor. Nu-ți trebuie școală ca s-o citești.

Doar atât iti mai spui, ai încredere în copilul tău, susține-l, ia-l în brațe de câte ori poți și spune-i cât de mult îl iubesti!

Cu drag,
Povesticusuflet

Parentaj sensibil si inteligent- Daniel Siegel

Tu cum ai reactiona daca copilul tau ar veni de la joaca foarte incantat de gandacii colorati pe care i-a adunat intr-un borcan de sticla? Eu mi-as imagina cum gandacii respectivi reusesc sa iasa din borcan si se plimba voiosi prin casa. Primul implus ar fi sa il reped sa ii scoata cat mai repede afara. Daca cedam primului impuls, Daniel Siegel ne spune ca experienta emotionala a copilului va fi complet ratata, intrucat bucuria si placerea lui nu au fost impartasite in momentul respectiv.

Recomandarea lui este “sa intram in rezonanta cu trairea emotionala din interiorul copilului inainte sa ii schimbam comportamentul exterior.” Pastrand o atitudine deschisa si receptiva la ce vrea copilul sa ne arate, acesta va simti ca ideile si emotiile sale au valoare pentru parintele său.

Cu totii ne dorim ca cel mic sa dezvolte un sentiment de sine mai puternic si prin ceea ce facem sa stimulam capacitatea lui de intelegere de sine si compasiune. Insa, pentru acest lucru, trebuie mai intai sa privim in noi insine, să fim conștienți de propriile procese emoționale, de abia apoi vom descoperi cum sa colaboram cu cel mic.

In Parentaj sensibil si inteligent autorul ne aminteste sa nu uitam ca si copilul nostru are individualitatea lui pe care trebuie sa o respectam, nu este o prelungire a noastra ci este o persoana de sine statatoare.

Pe mine, sa citesc aceasta carte, m-a ajutat  sa-mi dau seama ce imi doresc cu adevarat pentru copiii mei: sa se joace si sa fie liberi sa descopere lumea inconjuratoare in felul lor! M-as bucura sa aflu daca si cum v-a ajutat pe voi experienta lui Daniel Siegel din aceasta carte sa intelegeti mai bine nevoile copilului vostru.

Cu drag,
Povesticusuflet