Difficult Conversations - Douglas Stone, Bruce Patton, Sheila Heen

 

De cele mai multe ori, avem povești diferite despre lume deoarece accesăm informații diferite pe care le interpretăm diferit. Și tot de cele mai multe ori nu ne dăm seama de acest lucru în mijlocul unei conversații aprinse. Cum ar fi însă să transformăm conversațiile dificile în discuții de învățare?  

”Difficult Conversations” vine cu un răspuns la această întrebare și ne îndeamnă încă de la primele pagini să ne uităm cu atenție la noi, să identificăm ce schimbări trebuie să facem pentru a crește.

Discuțiile dificile au fost încadrate de autorii cărții în trei categorii:

The ”What happened?” conversation - sunt acele discuții când apar neînțelegeri cu privire la ce s-a întâmplat, cuvintele ”vină”, ”dreptate” fiind des întâlnite. 

The feelings conversation - apar des conflicte când dorim sa ne fie validate sentimentele dar de cele mai multe ori acestea nici nu sunt adresate. 

The Identity conversation - pot fi conflictuale acele conversații pe care le purtăm inclusiv cu noi înșine despre cât suntem de competenți sau dacă merităm sau nu iubire. 

În oricare dintre situații, discuțiile despre vină ne îndepărtează de cauza problemei și de găsirea unei soluții. Ce e important de știut este faptul că fiecare aducem informații și percepții diferite în poveste iar scopul nostru în aceste situații trebuie să fie acela de a înțelege ambele povești, pentru că fiecare avem un rol în problemă.

Putem face patru lucruri concrete atât înainte dar și în timpul acestor conversații pentru a ne menține sau recâștiga echilibrul:

să renunțăm la dorința de a controla reacțiile celorlalți să ne pregătim răspunsurile să ne imaginăm diferite perspective să luăm o pauză

Amânarea discuției până îți recapeți echilibrul s-ar putea să fie cea mai bună decizie și să-ți dai timp să te gândești dacă ai avut reacții exagerate sau dacă ești în starea de negare și celălalt are dreptate. 

Ce putem schimba efectiv este cum răspundem la aceste provocări și sugestia autorilor este să considerăm mereu punctul nostru de vedere ca o percepție nu ca un adevăr. Astfel, vom fi deschiși pentru conversațiile cu rol de învățare. Acestea au 3 scopuri în mijlocul conversației:

• Learn their story în care putem să ne întrebăm:

Ce informații vede celălalt, care îți scapă, sau la care nu ai acces?

Ce experiențe trecute îl influențează pe celălalt?

Care este motivația pentru ce a făcut?

Cum i-a influențat acțiunile tale intenția?

Cum ai contribuit la problemă?

Cum afectează situația identitatea celuilalt?

• Expressing your views and feelings în care:

Poți spune ce e important pentru tine, care sunt intențiile tale.

• Problem solving together în care sunt utile întrebările:

Ce ar putea să îmbunătățească situația și să rezolve nevoia ambelor părți?

Să asculți este unul dintre cel mai puternice instrumente într-o conversație dificilă. Atunci când manifești curiozitate și autenticitate pentru că îți pasă de celălalt, îți pasă de relația dintre voi, îți va fi mai ușor să fii conștient de gândurile tale dar și să ai în minte clar ce e cu adevărat important pentru tine.

Găsești în carte multe alte resurse utile, inclusiv un checklist care dacă îl parcurgi de multe ori va ajunge să îți ghideze orice conversație. Dacă ar fi să rămân cu un singur lucru în urma lecturii ar fi acela că nu e bine să exagerăm în nicio conversație folosind cuvinte precum ”mereu” sau ”niciodată” și să le oferim celorlalți, dar și nouă, ocazia să ne schimbăm în mai bine.

Cu drag, 

Povesti cu suflet

 

Cum oferim și primim feedback

Cercetările despre fericire au identificat învățarea continuă și dezvoltarea drept ingrediente importante în obținerea sentimentului de satisfacție. Feedback-ul poate fi privit în acest context ca o oportunitate de a învăța mereu ceva nou despre noi.

Pentru că este nu doar un subiect complex ci și unul delicat, descoperim în următoarele 5 minute:

Ce este un feedback​ dar și ce obstacole pot să apar​ă în calea lui

Cum ofer și primesc feedback​

Cum ofer feedback negativ​

Cum cer feedback​ și înțeleg corect feedback-ul primit​

Cum transform feedback-ul într-o oportunitate de învățare

Încă de la început este important să clarificăm faptul că a primi feedback nu înseamnă să accepți întotdeauna mesajul primit. Înseamnă să participi la conversație activ și să faci alegerile potrivite, mai exact să decizi dacă folosești sau nu informația primită în procesul de învățare.

Pentru că nu toți suntem dispuși să acceptăm feedback-ul primit, pentru a putea reacționa corect este esențial să înțelegem care sunt obstacolele (Triggerele) care ne împiedică să avem atitudinea potrivită: 

·        percepem sau nu feedback-ul ca adevărat, 

·        relația pe care o avem cu persoana care ne oferă feedback influențează procesul,

·        dar și identitatea noastră, ce spune despre noi informația primită, este un obstacol în calea perceperii feedback-ului ca un instrument de învățare.

Triggerele legate de gradul de adevăr se declanșează  din cauza informației în sine, dacă este percepută pur și simplu greșit, percepem feedbackul drept greșit, nedrept și inutil. Întrucât reacționăm în funcție de ce credem noi despre persoana respectivă sau cum am fost tratați în trecut, atenția noastră se mută de la mesaj la persoană. Așa apar triggerele de relație. Iar triggerele de identitate se declanșează în baza unor factori interni. Când ne simțim copleșiți, amenințați sau rușinați, orice nuanță ne poate afecta identitatea și stima de sine.

Pentru a primi un feedback așa cum trebuie, e necesar să realizăm că este un proces de sortare și de filtrare a informației, de acceptare a altor perspective care poate la prima vedere pot părea greșite.  Nu putem face acest lucru când avem în drum obstacolele menționate mai devreme.

Putem să le depășim doar dacă separăm aprecierile, coaching-ul și evaluarea, cele trei forme ale feedback-ului, și construim o mentalitate de creștere.

A fi văzut și înțeles de către ceilalți contează foarte mult, astfel ne dorim să primim feedback de tipul apreciere. Ne motivează și ne dă energie să creștem eforturile depuse.

Atunci când cerem claritate de la managerul nostru avem nevoie de coaching. Scopul coaching-ului este de a-l ajuta pe celălalt să învețe, să crească sau să se schimbe. Energia este direcționată spre îmbunătățire.

Evaluarea este o analiză a performanței care aduce claritate în ceea ce privește așteptările, consecințele și ne informează cu privire la anumite decizii.

E important de știut că avem nevoie de toate cele trei forme de feedback întrucât satisfac un set de nevoi umane diferite. Avem nevoie de evaluare pentru a ști unde suntem, pentru a avea un set de așteptări clare, avem nevoie de coaching pentru a accelera procesul de învățare, să ne concentrăm timpul și energia pe lucrurile care contează și avem nevoie de apreciere pentru a simți că ceea ce facem este important. Pentru a conta, aprecierea trebuie să fie specifică și autentică, să fie oferită într-un mod în care cel care o primește o poate percepe clar.

Odată ce stabilim ce fel de feedback ne dorim să primim sau să oferim, putem să discutăm despre el răspunzând la trei întrebări:

·                     Care este scopul meu în primirea/ oferirea acestui feedback?

·                     Este corect scopul ales, din punctul meu de vedere?

·                     Este corect scopul ales din punctul celuilalt de vedere?

Putem să clarificăm dacă scopul feedback-ului oferit este coaching, apreciere sau evaluare dacă știm ce vrem să obținem la final – o îmbunătățire, o evaluare sau doar să fim recunoscători și să ne oferim suportul.

Cei care primesc sau care oferă feedback-ul pot interpreta informația diferit, mai ales atunci când folosim anumite etichete. Ajungem la aceste etichete pentru că observăm anumite aspecte pe care le interpretăm și le îmbrăcăm într-o poveste care să aibă sens în primul rând pentru noi, poveste pe care o completăm cu emoțiile noastre. Lucrurile pot sta diferit în cazul celui care primește feedback-ul. 

Putem aduce claritate în conversație evitând etichetele și participând activ la conversație ca în exemplu următor:

Lasă-mă să-ți descriu ce am vrut să spun și te încurajez să îmi adresezi întrebări.

Dacă am înțeles bine, vrei să spui că (...), pentru că(...) și vrei ca eu să (...).

E greu să reziști tentației de a umple tu singur golurile. Dacă ”știi” deja la ce se referă celălalt, nu mai rămâne nimic de înțeles sau vreun motiv de a ne păstra curiozitatea.

Pentru a fi eficient, feedback-ul oferit trebuie să fie specific: să știi de la ce a pornit și către ce se îndreaptă.  Are o componentă despre trecut (uite ce am observat) dar și una despre viitor (uite ce ai putea să faci).

Când oferim feedback sunt câțiva pași pe care îi poți parcurge pentru a fi mai eficienți:

·                     Pregătește-te înainte de conversație: te gândești care sunt informațiile cheie pe care vrei să le transmiți dar și cum oferi feedback-ul.

·                     Concentrează-te pe tonul folosit. De multe ori, cum spunem un lucru are impact mai mare decât mesajul transmis.

·                      Alege exemple pe care le poți folosi să-ți susțină punctul de vedere. Cere feedback celuilalt: spune-mi dacă vezi situația așa cum o văd eu.

·                     Ascultă, fă din feedback un proces de colaborare, oferă timp și cere perspectiva celuilalt.

Când oferim feedback negativ:

·                     Descrie situația așa cum o percepi tu. Separă opiniile de fapte.

·                     Întreabă care este perspectiva celuilalt și ascultă cu atenție

·                     Solicită sugestii de îmbunătățire

·                     Alege împreună cu celălalt care sunt acțiunile necesare

·                     Verifică în timp rezultatele acțiunilor alese

Când cerem feedback:

·                     Solicită feedback specific, concret, într-un domeniu anume

·                     Fii recunoscător indiferent dacă alegi sau nu să folosești feedback-ul

·                     Încearcă să vezi imaginea de ansamblu și cere feedback de la mai multe persoane dacă e cazul

·                     Caută indicii indirecte, de exemplu indiciile nonverbale transmit informații prețioase

·                     Fă un pas în spate și fii obiectiv

Când primim feedback putem clarifica așteptările și consecințele răspunzând la trei întrebări:

·                     Ce înseamnă asta pentru mine?

·                     Ce se întâmplă de acum înainte, ce se așteaptă de la mine?

·                     Ce ar trebui să fac acum în această situație?

Ce ajută este să ne schimbăm mentalitatea închisă, în care credem că știm tot, și să cerem mai multe informații. Să încercăm să ne dăm seama de ce vedem lucrurile diferit.

Sunt doua motive pentru care există diferențe de opinie: 

·                     avem informații diferite

·                     pe care le interpretăm diferit. 

Se întâmplă acest lucru pentru că avem reguli diferite despre cum ar trebui să fie lucrurile, însă pe care nu le percepem ca fiind regulile noastre ci universale, și pentru că avem roluri diferite.

Nu ești de acord cu feedback-ul primit? Fii transparent și onest în legătură cu reacțiile tale, rămâi deschis și curios să afli mai multe.

Când ne deranjează un feedback, tendința este să căutăm alt feedback care să-l contrazică pe primul, cu scopul de a ne proteja. Înainte să luăm o decizie, putem cere o altă opinie și să privim în altă oglindă - cea onestă. Acest lucru ne ajută să vedem imaginea de ansamblu întrucât fiecare are ”puncte oarbe”, acele lucruri de care nu suntem conștienți: nu ne vedem propriul chip, nu percepem corect tonul vocii, nu realizăm dacă avem anumite șabloane sau comportamente. Astfel, uneori noi suntem cei care stăm în calea dezvoltării noastre.

Pentru  a înțelege corect feedback-ul primit, fă 3 pași în spate:

·                     Vezi care este intersecția dintre tine și persoana care oferă feedback-ul dar și care sunt diferențele.

·                     Care sunt rolurile pe care fiecare le are și ce implicații există în fiecare rol, indiferent dacă este vorba de familie sau de organizația din care facem parte.

·                     Înțelege imaginea de ansamblu.

Privind astfel lucrurile reducem judecățile, întărim responsabilitatea și ajungem la rădăcinile problemei.

De multe ori, când primim un feedback, emoțiile puternice ne forțează să ne îndreptăm către extreme. Unul devine totul, acum devine mereu, parțial devine în totalitate. Sentimentul distorsionează poveștile despre cine spunem că suntem, cum credem că ne văd alții și care credem că sunt consecințele feedback-ului.

Pentru a evita să interpretăm greșit feedback-ul primit putem:

·                     Să ne pregătim înainte, să ne gândim în avans la conversație și la posibilele reacții. Putem intra în starea de negare, de exagerare, de luptă sau fugi și astfel este util să recunoaștem aceste tipare, pentru a avea control asupra lor în cazul în care se manifestă.

·                     Separăm sentimentele - de poveste - de feedback. Pe măsură ce încetinește ritmul și realizăm ce se întâmplă în mintea și în trupul nostru, putem începe să ne filtrăm reacțiile. Vom putea să distingem emoțiile de povestea pe care ne-o spunem și de feedback-ul primit.

·                     Să știm care sunt regulile după care lumea noastră funcționează atunci când avem sentimente puternice, pentru că în aceste momente regulile sunt uitate. Ajută să spunem povestea din nou ținând cont de regulile generale.

·                     Să vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă. Fie ne putem imagina că suntem observatori sau ca privim înapoi din viitor, poate chiar să facem haz de necaz de propria situație.

·                     Acceptăm ca nu putem controla cum ne percep alții.

·                     Cultivăm o mentalitate de creștere. Când se întâmplă lucrurile nedorite, ajută să gândim uneori că sentimentele negative pot avea un sens în viața noastră, ne pot forța să ne evaluăm într-un mod în care altfel nu am fi facut-o.

·                     Setează limitele potrivite în cazul feedback-ului primit. Acest aspect este esențial pentru starea ta de bine și a relațiilor, indiferent ca sunt personale sau profesionale. A putea spune NU este o abilitate importantă și necesară în multe situații.

Feedback-ul este un instrument de dezvoltare, e un proces care sa te ajute sa faci mai bine ce faci deja, să păstrezi obiceiurile bune, dar și să construiești relații mai bune. Fă un obicei din a cere feedback și a oferi feedback în timp real.

Intrucat povesteam despre fericire la începutul acestui articol, la finalul lui concluzia este că povestea pe care o spunem despre noi influențează feedback-ul oferit sau primit. Iar pentru a te ajuta să manifești o atitudine pozitivă, necesară indiferent daca oferi sau primești feeback, poți alege de fiecare dată să transformi feedback-ul într-o oportunitate de învățare.

Iar dacă vrei să fii profesionist când oferi sau primești feedback citește Thanks for the Feedback - Douglas Stone, Sheila Heen.

Cu drag,

Povești cu suflet

Cateva motive sa iubesti viata - Matt Haig

O formă gravă de depresie i-a dat peste cap lumea lui Matt. Până să citesc povestea lui, n-am știut că depresia este o boală care face din lucrurile banale, precum mersul pe stradă, ceva foarte intens.

Într-un loc familiar, mintea se concentrează doar pe sine însăși. Matt a reușit să depășească momentele dificile cu ajutorul celor dragi și alegând să se pună în situații care l-au scos din zona de confort. Fără să existe ceva nou care să atragă atenția, factorii de amenințare din interior sunt foarte puternici. Fiind forțat să se afle într-un spațiu material nou, inevitabil a ajuns să se concentreze puțin mai mult pe lumea din afara minții și mai puțin pe cea din interior.

Una dintre învățămintele sale care m-a ajutat pe mine să văd viața cu alți ochi este credința că nu pot schimba nimic din trecut. Asa ca iti spun:

Dragă prieten,

Încetinește ritmul și nu-ți face griji cu privire la lucrurile care, cel mai probabil, nu se vor întâmpla si nici pentru lucurile care nu pot fi schimbate.

Înțelege că gândurile sunt gânduri și ca tu ești observatorul minții tale, nu victima ei.

Nu esti singur! Povestește-i unui prieten ce simti sau cere ajutorul.

Cu drag,
#poveșticusuflet

Option B - Sheryl Sandberg, Adam M. Grant

Cu toții suferim pierderi: job, iubiri, relații, oameni dragi, etc. Întrebarea provocatoare nu este dacă vom trece prin astfel de situații, pentru că sunt inevitabile, întrebarea care necesită răspuns este cum facem față acestor evenimente care ne scot din ritm și ne dau viața peste cap.

Am citit cu atenție povestea lui Sheryl despre cum a reușit să treacă peste moartea soțului ei și să își redobândească liniștea și puterea de a-și crește cu bucurie mai departe copiii.
Ce ne sabotează procesul de vindecare? Credința că suntem de vină pentru ce ni se întâmplă, credința că un eveniment ne poate da peste cap toate aspectele vieții și credința că suferința în urma pierderii ne va apăsa pentru totdeauna.

Cum reușim să depășim o traumă și să nu ne mai lăsăm copleșiți pentru mult timp? Pentru Sheryl a funcționat să-și caute puterea interioară, să consolideze relațiile cu prietenii apropiați și să-și descopere scopul în viață. Atunci când suntem educați să căutam mai multe posibilități și ne dăm voie să fim fericiți chiar dacă am trecut printr-un eveniment dureros, spune Sheryl, viața merge mai departe.
În loc să așteptăm să fim fericiți pentru a ne bucura de lucrurile mărunte ar trebui să căutăm noi aceste lucruri mici care ne aduc fericire. Sper să te ajute.

Cu drag,
#poveșticusuflet

Cum sa-ti reinventezi viata - Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko

Pentru a ne dezvolta armonios trebuie să ne îndeplinim mai întâi nevoile de bază: siguranță, stabilirea unor legături sănătoase cu ceilalți, autonomie, stimă de sine, exprimare de sine dar și să avem limite realiste. Când una sau mai multe dintre aceste nevoi nu sunt îndeplinite, dezvoltăm mecanisme de apărare - capcane pentu supraviețuire.

Așa ajungem să recreăm acele situații din copilărie care ne-au făcut cel mai rău, mult timp după ce am devenit aduți și nu reușim să scăpăm de ele prea ușor.

Până să citesc acestă carte nu-mi dădeam seama de capcana standardelor nerealiste care îmi afecta modul cum îmi gestionam timpul. Nu știu când mi-am oferit liberatea de a mă distra, de a mă relaxa în ultimul timp. Îmi petreceam mai tot timpul muncind și fiind tot timpul în concurență cu mine, făcând acele lucruri care ”trebuie” făcute.

Cum sa-ti reinventezi viata are o mulțime de exemple și un ghid complet despre cum se pot schimba aceste capcane mentale. Pe mine m-a ajutat să-mi dau seama de importanța satisfacerii nevoilor mai profunde prima dată. M-a ajutat să cuantific timpul pe care îl dedic menținerii standardelor și cum să-mi schimb programul pentru a crea o viziune personală a vieții mele...și să am mai mult timp pentru activitățile care îmi aduc bucurie.

Arata si spune o poveste - Dan Roam

Poveștile au multiple roluri: să amuze, să educe, că convingă dar și să motiveze. Dan Roam propune o structura clară cum să spui adevărul printr-o poveste astfel încât să-i ajutăm și pe alții să vadă ce vedem noi.

O poveste extraordinară schimbă lucrurile în care credem.

Înainte de a spune orice poveste, întreabă-te:

Ce mi-aș dori să spun cu adevărat?
Ce îmi doresc cel mai mult ca publicul să-și amintească despre mine?
Dacă prezentarea mea i-ar putea schimba doar într-un mod, care ar fi acea schimbare?

Citește cartea lui Dan dacă vrei să ajuți oamenii să privească altfel lumea, să devină oameni mai buni cu ajutorul poveștilor!

cu drag,
#recenziicusuflet

Comunicarea nonviolenta - Marshall Rosenberg

Cuvintele noastre produc adesea suferință și durere în noi sau în ceilalți. Mi s-a întâmplat de multe ori să rănesc prin cuvinte fără să vreau. Așa am ajuns să citesc cartea scrisă de Marshall Rosenberg  și descopăr de atunci în fiecare zi cum pot să-mi conectez sentimentele la nevoi pentru a rămâne OM în situații extreme.

Faptul ca am descoperit comunicarea nonviolentă m-a ajutat să înlocuiesc, în relațiile cu cei dragi, vechile tipare de apărare, retragere sau atac cu dăruirea din inimă.

Citeste mai multe despre rolul esential al limbajului și utilizării cuvintelor în relațiile dintre oameni și cum putem, prin cei 4 pasi din procesul Comunicării nonviolente:

1. separă observația de evaluare

2. exprimă trăirea emoțională

3.conștientizează originile sentimentelor 

4. cere ce ți-ar putea îmbogăți viața

să stabilim o conectare cu noi înșine și cu ceilalți într-un mod ce permite compasiunii noastre înnăscute să se manifeste în cartea scrisă de Marshall Rosenberg.

Cu drag,
Povesticusuflet

Conversatii decisive - Kerry Patterson

Uneori alegem tăcerea ca soluție la probleme de comunicare cu care ne confruntăm, când de fapt, nu ajută- este doar un mijloc de a  le evita, nu de a le rezolva. Mascarea, evitarea sau retragerea sunt forme ale tăcerii care doar restricționează fluxul semnificațiilor.

Alteori, alegem violența verbală, sub forma controlului, a etichetării sau a atacului, pentru a ne impune punctul de vedere când suntem angajați într-o conversație decisivă.

Ce este o conversație decisivă, cum reacționează creierul nostru și mai ales, cum să ne concentrăm asupra a ceea ce ne dorim cu adevărat, poți citi în cartea scrisă de Kerry Patterson - Conversatii decisive.

Pe mine m-a ajutat foarte mult îndemnul de a clarifica ce nu doresc într-o relație, să adaug semnificație la ceea ce-mi doresc să obțin și să-i cer creierului să înceapă să caute opțiuni bune care să ma conducă la dialog.

M-aș bucura să îmi spui pe tine cum te-a ajutat aceasta carte.