vineri, 21 decembrie 2018

Magarusul Mariei si fuga in Egipt - Gunhild Sehlin


Pentru toți oamenii din Nazaret de la vremea aceea, el era cel mai murdar măgăruș și cel mai leneș. Pentru Maria însă, era cel mai frumos măgăruș.

Cum poate un măgăruș să fie și cel mai leneș dar și cel mai bun măgăruș din lume?

Slugile primului stăpân se purtau urât cu el, însă, de când a devenit măgărușul Mariei, avea parte numai de vorbe bune, de atenție și de gesturi tandre. Simțindu-se iubit și apreciat, măgărușul muncea cu drag pentru Maria.

Magarusul Mariei si fuga in Egipt este cea mai frumoasă poveste despre nașterea lui Iisus Hristos pe care am citit-o. Este o carte despre blândețe, despre curaj, prietenie și despre iubire necondiționată.
L-am însoțit pe măgăruș în multele încercări peste care a trecut doar de dragul Mariei și al Pruncului.
Află și tu cum a fost călătoria din Nazaret până în Bethleem, din Bethleem in Egipt și înapoi acasă la Nazaret, prin ochii măgărușului.

Carte este disponibilă la Editura Univers Enciclopedic




miercuri, 19 decembrie 2018

Made to Stick - Dan & Dan Heath


Basmele copilăriei m-au însoțit multă vreme. Chiar dacă nu le-am recitit când am devenit mamă, le-am putut repovesti copiilor mei cu ușurința. Fata moșului și fata babei este  basmul care îmi oferea sentimentul că eu sunt responsabilă de alegerile mele și urmăream cu interes fiecare pas al personajelor.  Atunci când repetăm mental o anumită situație, ne ajută să reacționăm mai bine atunci când ne întâlnim cu situația respectivă. Empatia, prietenia, dărnicia și blândețea sunt doar câteva dintre valorile învățate din acest basm.

Citind Made to Stick, am aflat Ce face o poveste să fie memorabilă? 

O înțelegem, ne-o amintim ușor și o putem repovesti mai târziu. Iar dacă ajungem să credem în ea, ne poate schimba pentru totdeauna comportamentul. 

 Trece fiecare idee creativă prin lista de verificare validată de autorii cărții și crează o idee de succes:

#1: Simplă
#2: Neașteptată
#3: Concretă
#4: Credibilă
#5: Generează Emoție
#6 Spune o poveste

Care este povestea ta?

marți, 18 decembrie 2018

Prima zi de școală


Este prima zi de scoală. Maria nu cunoaște pe nimeni și îi este teamă că nu o să-și facă niciun prieten.

Ceasul arată ora 7 fără un sfert

Maria are 7 ani și este clasa întâi. E timpul să se trezească și să meargă la școală. Se dă cu greu jos din pat. Se îndreaptă spre dulap somnoroasă și... parcă ar vrea să se întoarcă înapoi sub plăpumioara caldă și pufoasă. Stă în fața dulapului și nu știe cu ce să se îmbrace. Alege un tricou și o pereche de pantaloni, însă, nu găsește șosete care să-i placă. Are impresia că toate o strâng.
- Sigur voi întârzia la școală. Niciodată nu găsesc ceva cu care să mă îmbrac și uite ce dezordine e în dulapul meu!

- Bine te-ai trezit draga mea! Știu cât îți e de greu să te trezești de dimineață și mai ales să îți alegi hăinuțele în grabă, îi spune mama cu blândețe. O îmbrățișează și îi pregătește micul dejun preferat. Ceai de menta și pâine prăjită cu gem de caise.
După ce mănâncă, Maria se îmbracă, alege o șosetă de o culoare, una de altă culoare, își ia ghiozdanul, se încalță și iese pe ușă.

Vrummmm, vrummmm, motorul mașinii este pornit. Când se urcă în mașină, teama o cuprinde din nou pe Maria.
- Sigur am uitat ceva acasă. Și mami, oprește muzica, mă dor urechile!
Oare ce s-a întâmplat? Mama nu mai înțelege nimic. Toată vara Maria a vorbit cu nerăbdare despre prima zi de școală. Acum, are altă părere...

Mama dă muzica mai încet. Mariei îi vine să pâlngă.
- Ești tristă pentru că nu o vei vedea  pe Sabina? Ți-ai fi dorit să nu se ducă la altă școală, așa este?
- Dacă nu o să vorbească cu mine niciun coleg? Îmi e dor de ea! îi răspunde mamei cu jumătate de glas.
- Îmi pare rău, scumpa mea, cred că îți e tare dor de prietena ta.
 Știu, vrei să ne jucăm un joc? Astfel, timpul va trece mai ușor. Ce-ai spune dacă am forma cuvinte folosind literele scrise pe plăcuțele mașinilor.
- MRA...Mami, mami! Strigă Maria dintr-odată. Uite, mami! MaRiA!
Și drumul până la școală a fost o joacă.

Ceasul arată ora 13

Prima zi de scoală s-a încheiat. Maria vine acasă și pare supărată. Își împrăștie pe jos toate lucrurile din ghizdan. Mama o îmbrățișează și-i spune:
- Cuiva cred că i-a fost greu azi la școală!
- Daaaaa, a răbufnit Maria! Nu știu cum să fac câteva adunări. Avem mâine test la matematică! Cum o să ma descurc?
- Ce idei iti vin?
- Ai boabede fasole?

Mama se ridică și aduce un castron plin cu boabe de fasole. S-au distrat grozav împreună rezolvând exercițiile folosind boabele de fasole.
- Știi mami, aș fi vrut să fie și Sabina în clasă, îi spune Maria mamei sale dintr-odată. M-am simțit tare sigură.
- Sunt convinsă că ți-a fost greu fără prietena ta.
- Putem ssă o sunam pe mama ei și să vedem cum a fost prima ei zi de școală?

Frustrarea Mariei parcă s-a evaporat. A vorbit cu Sabina despre prima lor zi de școală din clasa întâi, după care a ieșit afară să se joace cu Ham, cățelul ei drag.

Până de curând Maria avea o ascunzătoare perfectă, un loc magic unde își păstra toate lucrurile care îi plăceau - sub pat. Păstra acolo construcțiile de lego, creioanele, chiar si pixurile colorate. Avea emoții de fiecare dată când intra altcineva în cameră sau făcea mama curat, în special când aspira praful.
Când intră în cameră, Maria își găsește mașina de lego stricată. Toate piesele erau desfăcute și împrăștiate prin camera.
- Mateeeeiiiiii!!!! strigă Maria cu putere, ce mi-ai făcut la mașinuță? Sunt furioasă, încât îmi vine să te….

- Draga mea, o liniștește voce caldă a mamei. Este tare neplăcut să îți vezi mașinuța la care ai muncit mult, stricată. Dacă ești furioasă pe Matei, spune-i acest lucru folosind cuvintele. De exemplu, îi poți spune: Matei, nu îmi place că mi-ai stricat mașinuța, am muncit mult să o construiesc.
Maria repeta după mama ei și Matei reacționează imediat îmbrățișându-și surioara.
- Matei, vrei să mă ajuți să construim altă mașinuță? Poți să îmi aduni toate piesele galbene la un loc? Îl intreabă Maria pe fratele ei mai mic.
După ce au muncit în echipă, a ieșit un excavator grozav cu care s-au jucat împreună mult timp.


ceasul arată ora 18

E timpul ca toată familia să se adune la masă. Maria stă pe scaun în bucătărie, cu mâinile încrucișate la piept. Acesta era de obicei momentul ei preferat din zi. Cand își împărtășeau micile bucurii ale zilei.
- Știi că nu-mi place să mănânc ciorbă! Și e rece… Niciodată nu gătești mâncarea mea preferată!
- Ce-ai zice să ne jucăm un joc în timp ce așez masa si să îmi reamintesti care e mancarea ta preferată, vrei să ma ajuți? o întreabă mama.
- Cum se numește jocul? întreabă Maria curioasă.
- Jocul se numește Ghici ce mănâncă? Încep eu, îi spune mama, ghici ce mănâncă un... arici?
- Nu știu, răspunde Maria, curioasă însă să afle răspunsul.
- Frunze și insecte mici, îi răspunde mama. Acum e rândul tău, întreabă-mă tu ceva.
- Ghici ce mănâncă.... o broască țestoasă?
- Este o întrebare grea! Nu știu ce mănâncă o broască țestoasă, îi răspuse mama.
Maria se amuză. Frunze, multe frunze, mami.

După ce au strâns masa, Maria o roagă pe mama ei să meargă în parc, să își încerce noul skateboard. Maria își dorea de mult timp un skateboard. A strâns o parte din bani și a fost foarte fericită când mama i-a spus că pune ea diferența de care are nevoie pentru a-l cumpăra.
- Mami, putem să mergem în parc cu skateboard-ul? Tu, poți sa stai pe o bancă și să citești.
- Mergem însă nu stăm mult. Mâine este o nouă zi de școală.
Când au ajuns în parc, Maria era emoționată și speriată în același timp. Dacă nu se va descurca, sau daca va cădea și o va durea tare?
Maria se urcă pe skateboard însă se dezechilibrează repede și cade.
- Nu trebuia să îmi iau Skateboard! Mai bine îmi cumpăram o minge! Îi spuse Maria mamei sale, cu descurajare în glas.
- Uneori, e greu să faci un lucru pentru prima dată.
Chipul Mariei se luminat dintr-o dată.
- Poți să mă ții de mână în timp ce încerc să-mi păstrez echilibrul? O roagă Maria pe mama sa.
S-au distrat de minune, până când...

... soarele începu să apună. Stejarii falnici începeau să tremure sub adierea vântului, glasul păsărilor se mai auzea încet iar Maria îți dădu seama că era timpul să plece din parc.
- Nu am apucat să mă dau în leagăn! îi spune Maria mamei brusc. Vreau să mai stăm.

- Știu cât de mult îți place să te joci în parc. Ai putea petrece o zi întreagă aici, însă, acum este timpul să mergem acasa, îi spune mama cu blândețe Am hotărât împreună că nu stăm mult.
- Him, chiar trebuie să mergem acasă, să facem dus, așa e mami?
- Da, scumpa mea. O linștește mama.

Ajunsă acasă, Maria face un duș repede, merge în camera ei, însă, nu poate să adoarmă. Simte că o ”mănâncă” cearceaful. Plânge și nu vrea să se așeze pe pat. Stă la marginea patului ghemuită.
Mama vine să îi spună noapte bună. Când o vede, dintr-odată simte că nu mai are răbdare și își acoperă fața cu mâinile, îi venea să plângă.

Dintr-odată, Maria realizează că și mama ei suferă și că este tristă.
- Ești bine, mami? Cum a fost ziua ta? O întrebă Maria.
Chipul mamei s-a luminat.
- Uneori, plâng degeaba, nu-i așa mami?
- Draga mea, cred ca ai avut o zi tare grea. Și ziua mea a fost destul de lungă, hai mai bine să citim o poveste împreună!

Toate emoțiile sunt bune pentru că ne ajută să ne cunoaștem mai bine. După ce au terminat de citit povestea, mama se ridica și închide lumina, Cu ochii închiși, Maria o întreabă pe mama ei:
- Mami, poți să stai puțin cu mine?
- Sigur, draga mea! De câte ori te simți tristă sau furioasă și nu știi ce să faci, vino la mami să te iau în brațe.
Mama o îmbrățișează și Maria adoarme imediat.


Cu drag, 

luni, 10 decembrie 2018

Cum am scăpat de Monstrul Mucoșel



Vântul bătea cu putere și scutura frunzele copacilor. În timp ce eu încercam să mă urc pe toboganul cel mare din parc, o creatură mică și verde mi se urca pe mână.


De obicei, sunt timid și nu îmi fac prieteni prea ușor. Acum, am prins curaj:
- Buna! Eu sunt Matei și am 4 ani, i-am spus. Pe tine cum te cheamă?  Ai venit să te joci și tu în parc?
Nu mi-a răspuns,  când să mă uit mai de aproape, creatura cea mică a dispărut.

M-am jucat în continuare în parc până când... am început să strănut. 

Nu mai voiam să mă joc. Așa că m-am dus la mami.

- Mami, vreau acasă!

- Sigur, scumpule, ce s-a întâmplat?
- Sunt obosit!



Nu i-am spus mamei de prietenul meu mic, însă tot drumul spre casă m-am gândit la el. Oare unde a dispărut?


Eram amețit și înfrigurat, asa că m-am dus direct la culcare.  Afară începuse să plouă. Eu stăteam în pat, învelit cu o pătură și priveam picăturile de ploaie. Cam înfricoșător! Am strănutat și am strănutat și am tot strănutat. Respiram din ce în ce mai greu.  

Nici măcar nu am ascultat povestea pe care mi-a citit-o mama. Am adormit foarte repede. În vis...


... m-am întâlnit din nou cu prietenul meu din parc. Creatură mică și verde care mi se urca pe mână. De data aceasta, eram hotărât să nu îl las să plece prea ușor.
- De unde vii și cine ești? L-am întrebat. De ce nu ai vrut să te joci cu mine în parc? Și mai ales, spune-mi unde ai dispărut?


- Ce de întrebări! S-a mirat prietenul meu verde. Dă-mi voie să mă prezint, mi-a spus.

Eu sunt Monstrul Mucoșel și vin din Țara Mâinilor Murdare. 


N-am dispărut nicăieri. Când ai încercat să te urci pe tobogan, eu m-am urcat pe mâna ta. Când ai dus mâna la guriță... m-am strecurat până la tine în burtică... și uite-mă aici, vorbesc cu tine.

Vin des în parc să îmi fac prieteni noi. Îmi place să mă joc cu mașinuțele și cu toți copiii cu mânuțele murdare. 

Ce mă bucur că sunt aici. Hai să ne jucăm! Mi-a spus Monstrul Mucoșel.



Nu știam ce să îi spun.
Eu mă spălam cu apă și săpun
Din când în când, mai rar ce-i drept,
Și nu știam, din partea lui, la ce să mă aștept.




Monstrul Mucoșel vorbea și nu se mai oprea:

Îi însoțesc pe copii când se joacă afară.
Când voioși se întorc de la școală.
Când se așează la masă sau se joacă prin casă,
Când fac tot ce fac și pe mâini nu se spală.

Atunci sunt cel mai fericit! 


Am inventat chiar și un cântec despre mine, spunea creatura mică și verde și începu să fredoneze versuri ciudate:

Sunt Monstrul Mucoșel și te fac să strănuți
Nu ai cum să mă uiți
Vin cu tine vrei nu vrei
Te doare-n gât până numeri la trei.


Monstrul Mucoșel se simțea tare mândru... pe mine, mă durea în gât. 


La început mi s-a părut drăguț și amuzant. Acum Monstrul Mucoșel nu mi se mai părea prietenos. Voiam să plece, să nu fim prieteni.



Of! Sunt răcit și singurel, cu nasul înfundat și mă doare în gât. Ce e de făcut? Cum să scap de Monstrul Mucoșel? 



Îmi trebuia un plan! Mie chiar și în vis îmi vin idei bune mai ales că o zână bună a avut toată noaptea grijă de mine. M-a îmbrățișat, mi-a cântat.



A ales cu grijă câteva plante aromate și mi-a dat să beau:

Ceai de Tei să prind puteri de lei
De Mușețel numai bun pentru suflețel
De Soc să am din nou chef de joc
De Salvie și chiar de Busuioc
Numele plantelor erau tare haioase, gustul lor era plăcut și miroseau tare frumos!
Zâna mi-a povestit cu glas șoptit despre puterile magice ale plantelor. 




A fost o noapte agitată, însă de dimineață....
Am suflat nasul în șervețel.
Am băut din nou ceai de mușețel.
Am fost cel mai cuminte băiețel.


La prânz am mâncat legume colorate, pe farfurie haios aranjate. 
Brocoli
Morcov
Conopidă
Am mancat chiar și usturoi.


Ce gust aveau? Cred că mă-ntrebați. Nu simțeam nimic, însă mă simțeam voinic.



Le-am mâncat cu răbdare și Monstrul Mucoșel n-a avut scăpare.

Am suflat nasul tare. Monstrul Mucoșel a ajuns direct în coșul de gunoi, cu tot cu șervețel și nu mai pleacă la plimbare.


Degeaba plângea Monstrul Mucoșel că vrea să fiu prieten cu el.
-         Eu am prieteni buni, îi spun, cu care mă joc în parc. Și mă voi spăla mai des pe mâini, cu apă și săpun.


Spre seară, mă simțeam deja mult mai bine. I-am povestit mamei visul meu și de zâna bună ce a avut grijă de mine.
După alte câteva zile de recuperare, împreună cu mami și cu tati, am pornit iarăși la plimbare. M-am jucat în parc, printre frunze și ghinde căzute, cu alți copii de vârsta mea.

P.S. V-am zis că sunt și-un mic artist? Am făcut un desen  cu fioroasa arătare. Fiecare copil trebuie să știe cum arată Monstrul Mucoșel. Să se spele bine pe mâini și să se ferească de el.




Cu drag, 

sâmbătă, 8 decembrie 2018

Am găsit o comoară în curtea grădiniței


In curtea grădiniței 3 excavatoare, 2 camioane și 2 încărcătoare intrară una după cealaltă.

Copiii din grupa mijlocie au auzit zgomotele mașinilor și s-au dus la fereastră curioși. 

Toți le urmăresc cu uimire.

 Nu au mai văzut excavatoare și alte mașini de construcție așa de aproape.


Cât de curând vom învăța într-o clădire nouă, îi lămurește doamna educatoare. Excavatoarele au venit să sape la fundația unei noi clădiri pentru grădiniță.  Haideți să ne așezăm și să repetăm cântecelele pentru serbare.

Copiii s-au așezat pe covor, au început să cânte, însă, din când în când aruncau câte o privire spre fereastră. Ar fi vrut să urmărească fiecare mișcare din curte. Mașinile făceau zgomote puternice și interesante. Boc, trosc, vruuuummmm, bum.

Dintr-odată lucrările se opresc, zgomotele încetează și o liniște se așterne și în sala de clasă.
Ce s-a întâmplat?

Doamna Laura, de ce s-au oprit excavatoarele? De ce nu se mai aude nimic. O întreabă copiii în cor pe doamna educatoare.

Nu știu, însă vom afla. În curând vom ieși în curte la joacă. Mergem să vedem ce s-a întâmplat dar vă rog sa nu vă apropiați! Copiii ies împreună cu doamna educatoare afară în curte. S-au încălțat în cea mai mare grabă. Erau nerăbdători să afle de ce au încetat excavatoarele să lucreze?

Copiii s-au apropiat timid de gardurile de protecție. Toate utilajele erau oprite. În mijloc era săpată o groapă mare. Un domn cu o vestă galbenă și o cască galbenă pe cap, venea greoi spre copii cu un obiect mare în brațe.

O comoară!!! Strigă unul dintre copii.

Ce-ai găsit, ce-ai găsit? Îl întrebară copiii, de dincolo de gardurile de protecție. După ce se asigură că nu este nimic periculos, domnul cu vestă galbenă îi chemă pe copiii să vină mai aproape.

Era un cufăr mare de lemn cu un lacăt ruginit.
Deschide-l, deschide-l, îl încurajară copiii într-un glas. Ce se ascunde în cufărul cel vechi?

O comoară de pirați.

                        O pereche de ghete.


Bucăți de rachete?

                                              
Nu vorbiți, nu respirați!
                                              


...șușoteau copiii. În cutie era însă altceva.



Când au deschis cufărul cel vechi, au găsit o carte veche și un avion mic și ruginit. Ce scrie în carte, doamna educatoare? Întrebă timid un băiețel.


Se pare ca este o carte veche, tipărită acum mai bine de 60 de ani. Pe prima pagina era o dedicație:
Pentru Dumitru,
Să zbori cu drag în lumea fascinantă a poveștilor!
cu mult drag,
Bunica Antoaneta


Adică, Dumitru a primit această carte de la bunica lui? Cine este Dumitru?

Copiii au fost fascinați de această descoperire și când părinții lor au venit să îi ia de la grădiniță, fiecare era nerăbdător să le povestească despre comoara găsită.


A doua zi, doamna educatoare le-a arătat copiilor de aproape avionul găsit în cutie și o ilustrație găsită din carte.

Era schiță unui avion de lemn. Cât de fascinant li s-a părut.



Doamna educatoare, vrem și noi să construim avioane! O rugară copiii în cor pe doamna Laura.



Tocmai mi-ați dat o idee minunată, dragii mei! La atelierul de săptămâna viitoare vom învăța să construim avioane.



Copiii au fost foarte încântați și chiar dacă nu au aflat cine este Dumitru, băiețelul care a primit cartea cadou....



.... s-au distrat de minune confecționând fiecare câte un avion din plastilină.


Sfârșit!

Cu drag, 
Sursa foto:Lego.com

miercuri, 21 noiembrie 2018

Talk Like TED - CARMINE GALLO

What makes your heart sing?

Sigur vei pune pasiune atunci cand vei raspunde la aceasta intrebare. Pasiunea este si secretul fiecarei prezentari TED.

Orice discurs poate deveni contagios daca iti conduci publicul ca intr-o calatorie. Atunci cand prezentarea este atat de descriptiva si bogata in imagini, pot sa ma imaginez cu usurinta in momentul si locul intamplarilor povestite si sa simt emotia dincolo de cuvinte.

Experientele personale sunt cele care reusesc sa transmita cea mai puternica emotie. Carmine Gallo ofera in Talk Like TED o modalitate de a crea prezentari in jurul ideilor care contează cel mai mult. Daca nu stii cu ce sa incepi, iti recomand sa reinvii amintirile tale cele mai dragi!

luni, 22 octombrie 2018

The presentation secrets of Steve Jobs


Nu de puține ori am ascultat prezentări în urma cărora nu m-am ales cu nimic sufletește sau informațional. Ce fac diferit unii vorbitori, precum Steve Jobs a fost o întrebare căreia nu i-am găsit răspunsul care să mă mulțumească, până să citesc aceasta carte.

Care este soluția unei prezentări reușite? Folosește-te de pasiunea ta și spune o poveste. Acesta este cel mai simplu sfat de la Steve Jobs dar și cel mai greu de pus în practică.

Cartea este plină de sfaturi utile, de structuri pe care le poți urmări și aplica atunci când lucrezi la o prezentare. Mie nu îmi reușește de fiecare dată să le aplic, însă, odată ce am descoperit că secretul unui moment memorabil este acela de a identifica acel lucru unic cu care, atât eu cât și cei cu care interacționez este important să rămânem după ce părăsim încăperea, percepția mea s-a schimbat complet.

După fiecare prezentare, întâlnire sau chiar după o simplă ședință cu un coleg îmi doresc să plecăm cu cel puțin o posibilă soluție la problema pentru care ne-am întâlnit. Astfel lumea și activitățile în care mă implic capătă sens.

Și tu ai ocazia de a schimba lumea în care trăiești, odată ce ți-ai descoperit scopul, urmează-l cu entuziasm și oferă experiențe memorabile.

#recenziicusuflet

vineri, 19 octombrie 2018

Ela vrea să devină scriitoare

Salut, sunt Ela.
Am 7 ani și toată lumea îmi pune aceeași întrebare.
Ce vrei să te faci când te faci mare?

…acasă, la școală, pe stradă, la piață, în vizite pe la mătușe sau chiar la bunici, când culeg corcodușe.

Nu prea știu ce să răspund.
Eu sunt doar Ela, deși mama mă strigă Mihaela.


Într-o zi însă, când am învățat cât de cât să aștern pe hârtie toate lucrurile care îmi plac mie, m-am gândit să ți le spun și ție.


Și când o sa mă mai întrebe careva
dragă Ela,
ce vrei să te faci când te faci mare?
am să-i răspund că scrie aici pe hârtie și că ți-am spus deja și ție.

Sunt Ela, o fetiță visătoare ce vrea să devină scriitoare. Și pentru prima mea poveste, m-am apucat deja de cercetare:

Privesc culorile frunzelor de toamnă, le admir pe fiecare să știu ce înseamnă.

Adun bucăți de nori în formă de batiste și le țin în buzunar, pentru zile mai triste.
 
Adun pași de furnică să-i folosesc când mă satur de atâta crescut și vreau să fiu din nou mică.

Adun stropi de ploaie în parul răsfirat și la gât colier de perle înșirat.

Adun capace de ghindă și mi le fac cercei când mă uit în oglindă.

Adun apoi toate privirile din oglindă ca timpul ce trece să nu mă surprindă.

Adun flori de mușețel pentru suflețel și-mi cânt un vesel cântecel.

Adun primăvara ghiocei și îi pun la ureche tot în loc de cercei.

Îmi strâng visele în cuiburi de rândunele, atunci când pleacă în țări călătoare, să poarte și visele mele cu ele.

Uneori, coc la soare pâinici de lut pentru zilele în care mama mă ceartă și nu știu să-o ascult.

Mănânc plăcinta de dovleac să-mi fie de folos când nu știu ce să mai fac.

Ascult cu drag acorduri de mandolină și când privesc la soare, strâng în suflet raze de lumină.

Mai pun la suflet și îmbrățișări de Totonel, mereu se bucură că mă vede micuțul meu cățel.


Nu știu dacă o sa placă tuturor răspunsul meu, eu însă, toate lucrurile astfel adunate le voi împărți cu tine și sper că vom avea zile mai bogate.

Și dacă acasă, la școală, pe stradă, la piață, în vizite pe la mătușe sau chiar la bunici, când culeg corcodușe, mă întreabă careva

dragă Ela,
ce vrei să te faci când te faci mare?
Acum știu ce să-i răspund.

Sunt Ela, cu vise și speranțe în stele căzătoare și sunt deja o scriitoare.

Sper să citești și tu cu bucurie cartea mea:
cu frunze de toamnă,
cu bucăți de nori în formă de batiste,
cu pași de furnică și stropi de ploaie,
capace de ghindă,
priviri în oglindă,
parfum de mușețel și de ghiocei,
cu zbor de rândunele,
pâinici coapte la soare
și plăcintă de dovleac,
acorduri de mandolină
și raze de lumină.


Cu drag, 


vineri, 12 octombrie 2018

Parinti Straluciti - Profesori Fascinanti - Augusto Cury

În spatele fiecărei informații predate cu atâta simplitate în clasă, se află lacrimile, aventurile și curajul oamenilor de știință.

În spatele fiecărui părinte se află nesiguranța, neliniștea cât și puterea cu ajutorul căreia a depășit orice obstacol.

Nu există o rețetă magică pentru a construi o relație sănătoasă nici în relația de familie nici în școală, însă, una din cele mai bune modalități de a educa, sugerate de Augusto, este să spui povești.

Poveștile amplifică lumea ideilor, dau lumină emoției și diluează tensiunile.

Autorul ne îndeamnă, ca prin intermediul poveștilor, să ne învățăm copiii să gândească, să-și învingă temerile și să aibă atitudini blânde. A educa, indiferent ce rol ai în viața copiilor, nu înseamnă să-l pui să repete niște cuvinte ci să creezi idei și să produci o stare de încântare.

Citeste cartea Parinti Straluciti - Profesori Fascinanti daca vrei sa descoperi cum să fii povestitor și vânzător de vise.

Cu drag,

#recenziicusuflet

HAM - Un cățel curajos

- Bună dimineața, trezește-te somnorosul meu drag! Ai dormit bine? 
Vocea mamei făcea parte din visul lui Matei, așa că acesta îi zâmbi cu ochii închiși.
Singurul care a ridicat timid năsucul de sub păturică, era Ham. Un cățeluș drăgălaș dormea în camera lui Matei, într-un coșuleț de paie. Îi plăcea să fie învelit cu o păturică albastră, pufoasă și era tare somnoros dimineața.
Ham a fost cadoul pe care l-a primit Matei când a împlinit 3 ani de la bunicul său. Prima lor zi împreună a fost cea mai frumoasă! Matei a alergat toată ziua alături de Ham, printre baloane, mașinuțe și o mulțime de alte jucării împrăștiate prin curte. S-au îmbrățișat și s-au rostogolit prin iarbă. Au desfăcut cadouri și au băut limonadă.

Fericirea lor a durat toată vara. Se trezeau când voiau, mâncau și se jucau împreună toată ziua. Până când, într-o dimineață răcoroasă de septembrie, se auzi vocea mamei:
-          Este timpul să plecăm la grădiniță! Trezește-te, Mateiuț! Trebuie să te speli pe dințișori, să pregătim ghiozdănelul și să pornim. Altfel, vom întârzia.
Mama îl lua pe Matei în brațe și începu să-l îmbrace în somn, cu blândețe.

Ham nu știa exact ce înseamnă grădiniță. Mai auzise el de câteva ori acest cuvânt în timpul verii, însă nu-l băgase în seamă. Acum nu-i mai dădea pace. Răsuna în mintea lui cu putere: GRĂDINIȚĂ.
Și mai avea o nelămurire, unde plecau toți așa de dimineață și de ce nimeni nu îl băga pe el în seamă?

Cu două zile în urmă a fost mare agitație, atât în casă cât și în curte.  Un țarc pentru câini a fost pregătit pentru el. Dimineața, după ce s-au îmbrăcat, mama l-a luat pe Ham și l-a pus in țarc. Brusc, s-a trezit într-un loc nou din curte, unde nu mai fusese până atunci. A rămas singur. Ar fi vrut să se joace, să alerge, să caute râme, așa cum mai făcuse de atâtea ori până atunci. Însă nu putea să treacă de gratiile țarcului. Ce era de făcut?
Cu colțul ochiului a zărit o minge într-un colt și un castron cu mâncare, dar nu voia nici să se joace singur, nici să mănânce. Îi era tare dor de Matei și nu înțelegea, unde a plecat fără el?
Cum o să se descurce singur?  când se va întoarce Matei acasă? îl frământau multe întrebări.
A început să creadă că a făcut el ceva greșit .... A ros câțiva papuci și altă dată și nu a fost certat sau lăsat singur atâta timp niciodată.
Orele treceau greu. A lătrat și a lătrat, degeaba, nimeni nu îl auzea! A încercat chiar să prindă un fluture care se apropiase de cușca lui. Când s-a repezit spre fluture, ca prin magie, poarta s-a deschis.

Nu știa cum a reușit, însă, Ham a ieșit din cușcă și a pornit în marea aventură a vieții lui: îl va găsi pe Matei la grădiniță!
Primul obstacol a fost să-și învingă teama și să-și dea seama ce era de fapt o grădiniță? Îi era puțin frică să pornească singur să exploreze curtea mare. Uitându-se după fluturașul, care reușise să zboare între timp, a văzut o veveriță. Nu mai vorbise până atunci cu o veveriță sau cu vreun alt animăluț.

-          Dragă veveriță, ai văzut cumva vreo grădiniță pe aici? Prietenul meu, Matei, a plecat de dimineață și îmi este tare dor de el, o întrebă Ham timid.
Veverița avea o coadă roșcată și foarte stufoasă. Lăbuțele erau mici și era foarte rapidă. Venise să adune nuci pentru iarnă, așa că îl invită pe Ham să meargă împreună spre livada din spatele casei.
-          Știu eu o grădiniță plină de lucruri gustoase. Vrei să vii cu mine și să mă ajuți să culegem nuci împreună? Sunt grele și aș avea nevoie de ajutor.

Ham se simțea puțin speriat însă, fără să stea prea mult pe gânduri, porni în urma veveriței.
Îi făcu plăcere să o ajute. A fost distractiv să se strecoare printre frunzele arămii, iar nucile miroseau atât de frumos! Dintr-o dată își ridică ochișorii spre cer.

Cerul era atât de albastru! Doar câțiva nori, albi și pufoși se plimbau printre ramurile nucului bătrân. Urmărind dansul norilor, dintr-o dată, Ham a văzut o coțofană. Penele ei erau alb cu negru și avea o coadă lungă și frumoasă.

Ham nu mai vorbise cu o coțofană până atunci. Și-a făcut însă curaj și a întrebat-o:
-          Dragă coțofană, ai văzut cumva vreo grădiniță pe aici? Prietenul meu Matei a plecat de dimineață la grădiniță și îmi este tare dor de el.
Glasul coțofenei l-a speriat puțin la început. Ea știa o singură grădiniță, cea de flori, unde căuta insecte mici, așa că l-a îndrumat pe Ham spre grădinița de flori din fața casei. Coțofana mai mult sărea atunci când nu era în zbor, însă lui Ham i s-a părut distractiv.

În grădinița de flori, crizantemele și daliile priveau spre soare. În timp ce coțofana căuta de mâncare, Ham s-a jucat printre flori, a mirosit parfumul lor dulce și s-a simțit foarte fericit. De nu știu unde, o furnică a nimerit pe năsucul lui.

Ham era deja un câine curajos, vorbise cu o veveriță și se împrietenise cu o coțofană, așa că i-a fost ușor să o întrebe și pe Furnicuța-hărnicuța:
-          Dragă furnicuță, ai văzut cumva vreo grădiniță pe aici? Prietenul meu Matei a plecat de dimineață la grădiniță și îmi este tare dor de el.
Furnicuța făcea și ea provizii pentru iarnă, așa că i-a arătat lui Ham drumul spre grădina de legume.
-          Vino cu mine spre grădina de zarzavat, aș avea nevoie de ajutorul tău puțin.

Aici sfecla roșie și conopida erau tare mândre de cum au crescut. Vecina lor varza avea deja multe hăinuțe pe ea.  Furnicuța i-a arătat lui Ham lanul de porumb.
Ajută-mă te rog să adun câteva boabe de porumb, l-a rugat furnicuța pe Ham. Eu strâng boabe pentru furnicuțele mele care stau cuminți și mă așteaptă acasă. Când vor creste mai mari vor veni sa mă ajute.
Obosit și flămând, Ham descoperise mult locuri necunoscute din curte. Mai întâi, s-a împrietenit cu o veveriță și a cules nuci. A mirosit florile parfumate ale toamnei alături de coțofană și a descoperit legumele împreună cu o furnicuță.

La sfârșitul zilei, Ham avea trei prieteni noi, însă nu îi trecuse dorul de Matei. Timpul parcă a zburat și a fost o zi tare distractivă.

Când a ajuns Matei de la grădiniță, s-a dus direct la cușca lui Ham. Și lui i-a fost dor de prietenul său. L-a îmbrățișat și a început să-i povestească cum l-a lăsat mama la grădinița, unde erau și alți copii. La început a fost speriat și trist. Îi venea să plângă pentru că îi era tare dor de părinții lui și de Ham. Ceilalți copii păreau să se simtă la fel de speriați. Doamna educatoare i-a îmbrățișat pe fiecare și le-a cântat un cântecel vesel. Asta l-a ajutat puțin, pentru că știa versurile:
”o furnică duce-n spate,
un grăunte jumătate
Încotro mergi surioară?
Ia mă duc și eu la moară.”
  
Unul dintre copii chiar l-a întrebat pe Matei cum îl cheamă și dacă vrea sa fie prieteni. După ce și-a făcut un prieten, nu a mai fost așa speriat, chiar au construit un castel din cuburi, împreuna.
 - Aș fi vrut să fii și tu la grădiniță și să ne jucăm împreună. I-a spus Matei lui Ham.

Ca în fiecare zi, Matei a început să îi perie blănița moale. Ham s-a bucurat atât de mult să îl vadă pe Matei, însă, cel mai important lucru este că s-a simțit ușurat atunci când a aflat că nu a fost singurul căruia i-a fost teamă. De acum înainte, atunci când se va simți singur, sau îi va fi teamă își va aduce aminte de aceasta zi. Ham a învățat că este normal să îi fie teamă dar că nu este atât de greu să îți faci prieteni noi.
Când a venit seara, a adormit imediat! Chiar dacă era obosit după o zi plină, era fericit și simțea ca a mai crescut puțin! Mâine va fi cu siguranța o zi plină de aventuri alături de noii săi prieteni!

Cu drag, 

marți, 25 septembrie 2018

Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor de Gary Chapman

Până să citesc cartea scrisă de Gary Chapman recunosc faptul că le ofeream copiilor mei dovezi de iubire mai degrabă pe limbajul meu de iubire. La întrebarea Cum știi că te iubesc? am primit răspunsuri diferite din partea lor și am constatat că alocam prea puțin timp lucrurilor care îi fac să se simtă speciali și iubiți.

Mi-am dat astfel seama de ce copiii sunt recalcitranți uneori la ideea de autoritate din partea părinților, tocmai pentru că nu se simt iubiți. Cel mai bun sfat, în calitate de părinte este să descoperi cum percepe copilul tău iubirea și să-l faci să se simtă iubit, înainte de a corecta orice comportament.

Mai mult decât să descopăr prin care din Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor se simt copiii mei iubiți, am descoperit importanța creării amintirilor frumoase care vor dura o viață întreagă.
Citește cartea scrisă de Gary Chapman pentru #oviațăplinădefericire.




luni, 27 august 2018

Minunea- R.J. Palacio



Minunea de R.J. Palacio este cea mai frumoasa carte despre prietenie pe care am citit-o vreodată. 
August este un baiat normal. El asa se considera. Ceilalți îl văd insă un monstru. Ceilalți, mai putin Jack.
"Are umor. Este foarte destept. Râde la toate glumele mele." 
Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care Jack este prieten cu August.

Nici el nu știa cât de mult apreciază prietenia cu August, până când câteva vorbe aruncate la întâmplare au distrus prietenia dintre ei.

Află din cartea scrisa de R.J. Palacio cât de tare dor cuvintele răutăcioase spuse de catre cel mai bun prieten și mai ales cum se recâștiga încrederea pierdută.

Cu drag,
#poveșticusuflet


luni, 13 august 2018

Cum sa le vorbim copiilor despre sexualitate - Linda Eyre, Richard Eyre

Cum sa le vorbim copiilor despre sexualitate este o carte utilă care mi-a reamintit că cea mai bună cale de a îmi proteja și informa copiii despre intimitate este a le împărtăși câteva din experiențele copilăriei mele, de a le povesti cum și-au manifestat părinții mei iubirea unul pentru celălalt, să le povestesc despre frumusețea extraordinară a intimității umane, minunea uluitoare a procreației și miracolul de 9 luni al dezvoltării copilului.

Linda Eyre și Richard Eyre recomandă să începem discuțiile de la vârsta de 8 ani și să deschidem o ”ușă” spre un loc din sufletul lor pe care îl dorim accesibil în orice moment. 

Maturizarea este un lucru extraordinar. Acest mesaj trebuie să îl transmitem copiilor într-un mod pozitiv, interesant, vesel. Autorii leagă intimitatea de căsătorie, familie, iubire și devotament. 

În contextul unei societăți care degradează imaginea intimității, îți recomand această carte pentru a afla cum să îți păstrezi visele despre ce crezi ca este cel mai bine și mai frumos pentru copiii tăi.

Cu drag,
Povesticusuflet

vineri, 13 iulie 2018

Cel mai fain urias din oras - Julia Donaldson, Axel Scheffler

Cel mai fain uriaș din oraș... este cartea de care ne-am îndrăgostit cel mai repede și pe care o citim împreună în fiecare seara. Însoțindu-l pe George, am descoperit multe exemple de generozitate și de prietenie sinceră.

Matei chiar a învățat cântecelul pe care George și-l spune doar pentru el. Recomand cu drag aceasta carte tuturor adulților care au uitat că lumea copiilor este una frumoasă, plină de bunătate și de blândețe, așa cum trebuie să rămână pentru cât mai mult timp.

Cel mai fain uriaș din oraș este o carte care păstrează inocența și farmecul poveștilor pentru copii de care nu ne vom dezlipi prea curând.

Cu drag,
#poveșticusuflet




miercuri, 4 iulie 2018

Comunicarea nonviolenta - Marshall Rosenberg

Cuvintele noastre produc adesea suferință și durere în noi sau în ceilalți. Mi s-a întâmplat de multe ori să rănesc prin cuvinte fără să vreau. Așa am ajuns să citesc cartea scrisă de Marshall Rosenberg  și descopăr de atunci în fiecare zi cum pot să-mi conectez sentimentele la nevoi pentru a rămâne OM în situații extreme.

Faptul ca am descoperit comunicarea nonviolentă m-a ajutat să înlocuiesc, în relațiile cu cei dragi, vechile tipare de apărare, retragere sau atac cu dăruirea din inimă.

Citeste mai multe despre rolul esential al limbajului și utilizării cuvintelor în relațiile dintre oameni și cum putem, prin cei 4 pasi din procesul Comunicării nonviolente:

1. separă observația de evaluare
2. exprimă trăirea emoțională
3.conștientizează originile sentimentelor 
4. cere ce ți-ar putea îmbogăți viața

să stabilim o conectare cu noi înșine și cu ceilalți într-un mod ce permite compasiunii noastre înnăscute să se manifeste în cartea scrisă de Marshall Rosenberg.

Cu drag,
Povesticusuflet

Noutăți

21 de secrete ale antreprenorilor de succes - Brian Tracy

Succesul nu are legătură cu norocul, spune Brian Tracy în cartea  21 de secrete ale antreprenorilor de succes. Are legătură cu ce faci tu cu...