Joe povestește că a avut, pe când avea 23 de ani, ”privilegiul” de a fi
călcat de o mașină în timp ce participa la un triatlon. În urma accidentului
s-a ales cu 6 vertebre fracturate și cu alte leziuni. Rezultatele
investigațiilor medicale l-au pus pe Joe să ia o decizie radicală, să aleagă să
i se monteze sau nu tije metalice de susținere a vertebrelor fracturate.
Plecând de la
ideea că ne irosim prea multă atenție și energie gândindu-ne la ce NU vrem, în
loc să ne gândim la ce vrem cu adevărat să ni se întâmple și cu imaginea finală
de vertebre sănătoase în minte, Joe a ales să nu i se monteze tijele și a
început să gândească un proces de autovindecare. Dacă 9 săptămâni nu s-a
ridicat din pat, timp în care a învățat cum să-și concentreze atenția pe
vindecare, la început pentru perioade scurte de timp, apoi pentru perioade mai
lungi, peste 12 săpămâni de la accident s-a putut ridica din pat și a reluat
antrenamentele iar după 30 de săptămâni de la incident, radiografiile să arate
vindecarea vertrebrelor fracturate.
Uite care sunt câteva dintre concluziile la care a ajuns
Joe după această perioadă dar și ce a observat la participanții la
workshop-urile pe care le-a dezvoltat ulterior.
Stresul ne face
să trăim în regim de supraviețuire, astfel, crearea acelorași experiențe ne
determină să producem aceleași gânduri. Joe propune o metaforă, cea a râului
schimbării ce trebuie traversat astfel încât să nu facem aceleași alegeri pe
care le-am făcut cu o zi înainte. Să intri în ”acest râu” înseamnă să nu mai fi
conectat la aceleași gânduri, la aceleași alegeri, comportamente și sentimente
ci să pășești în necunoscut. În acest context, în care corpul memorează emoția, putem
să înțelegem de ce reacțiile de luptă sau fugi, ca reacție la gândurile noastre,
pot fi nocive, rămânând mai puțină energie pentru creștere și repararea
celulelor noastre.
În schimbul
emoțiilor negative, Joe propune sa folosim repetiția mentală concentrându-ne
asupra rezultatelor pozitive. Pentru
acest lucru, îi încurajează pe toi cei care participă la prezentările lui să
manifeste apreciere, recunoștință, iar prin meditație să ”pășească” în
necunoscut. Pentru că, spune el, placebo funcționează când mintea analitică
este redusă la tăcere.
Un mod de la face acest lucru este prin meditație, cu ajutorul căreia poți să acorzi atenție lumii tale interioare și sentimentelor pozitive. Vindecarea cu efectul placebo are loc în cazul celor care nu au acceptat diagnosticul, nu au fost temători și nu s-au simțit victimizați sau triști, dimpotrivă, au fost optimiști iar emoțiile pozitive au declanșat un set nou de gânduri. Nu și-au condiționat corpurile pentru cel mai rău scenariu.
Singurul mod de a-ți schimba credințele și percepțiile, pentru a crea o reacție de tip placebo, este să îți schimbi starea de a fi. Întrucât credințele și percepțiile sunt bazate pe experiențe trecute, nu înseamnă că mai sunt relevante pentru prezent sau viitor. Astfel, este necesar să avem gânduri noi, de recunoștință și mai ales să fim conștienți de gândurile inconștiente.
Pe scurt, gândurile noastre
influențează cine suntem dar și povestea pe care o spunem despre noi.
Care este povestea pe care vrei o spui despre tine de acum înainte?
Cu drag,
#poveșticusuflet
P.S. Găsești cartea la Editura Act si Politon aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu