Vântul bătea
cu putere și scutura frunzele copacilor. În timp ce eu încercam să mă urc pe
toboganul cel mare din parc, o creatură mică și verde mi se urca pe mână.
De obicei,
sunt timid și nu îmi fac prieteni prea ușor. Acum, am prins curaj:
- Buna! Eu
sunt Matei și am 4 ani, i-am spus. Pe tine cum te cheamă? Ai venit să te joci și tu în parc?
Nu mi-a
răspuns, când să mă uit mai de aproape, creatura cea mică a
dispărut.
M-am jucat
în continuare în parc până când... am început să strănut.
Nu mai voiam
să mă joc. Așa că m-am dus la mami.
- Mami,
vreau acasă!
- Sigur, scumpule, ce s-a întâmplat?
- Sunt obosit!
Nu i-am spus mamei de prietenul meu mic, însă tot drumul spre casă m-am gândit
la el. Oare unde a dispărut?
Eram amețit și înfrigurat, asa că m-am dus direct la
culcare. Afară începuse să plouă. Eu stăteam în pat, învelit cu o
pătură și priveam picăturile de ploaie. Cam înfricoșător! Am strănutat și am
strănutat și am tot strănutat. Respiram din ce în ce mai greu.
Nici măcar
nu am ascultat povestea pe care mi-a citit-o mama. Am adormit foarte repede. În
vis...
... m-am întâlnit din nou cu prietenul meu din parc. Creatură
mică și verde care mi se urca pe mână. De data aceasta, eram hotărât să nu îl
las să plece prea ușor.
- De unde vii și cine ești? L-am
întrebat. De ce nu ai vrut să te
joci cu mine în parc? Și mai ales, spune-mi unde ai dispărut?
- Ce de întrebări! S-a mirat prietenul meu verde. Dă-mi voie să mă prezint, mi-a spus.
Eu sunt
Monstrul Mucoșel și vin din Țara Mâinilor Murdare.
N-am dispărut nicăieri. Când ai încercat să te urci pe tobogan, eu m-am urcat
pe mâna ta. Când ai dus mâna la guriță... m-am strecurat până la tine în
burtică... și uite-mă aici, vorbesc cu tine.
Vin des în
parc să îmi fac prieteni noi. Îmi place să mă joc cu mașinuțele și cu toți
copiii cu mânuțele murdare.
Ce mă bucur
că sunt aici. Hai să ne jucăm! Mi-a spus Monstrul Mucoșel.
Nu știam ce
să îi spun.
Eu mă spălam
cu apă și săpun
Din când în
când, mai rar ce-i drept,
Și nu știam,
din partea lui, la ce să mă aștept.
Monstrul
Mucoșel vorbea și nu se mai oprea:
Îi însoțesc
pe copii când se joacă afară.
Când voioși
se întorc de la școală.
Când se
așează la masă sau se joacă prin casă,
Când fac tot
ce fac și pe mâini nu se spală.
Atunci sunt
cel mai fericit!
Am inventat chiar și un cântec despre mine, spunea creatura mică și verde și
începu să fredoneze versuri ciudate:
Sunt Monstrul Mucoșel și te fac să strănuți
Nu ai cum să mă uiți
Vin cu tine vrei nu vrei
Te doare-n gât până numeri la trei.
Monstrul
Mucoșel se simțea tare mândru... pe mine, mă durea în gât.
La început mi s-a părut drăguț și amuzant. Acum Monstrul Mucoșel nu mi se
mai părea prietenos. Voiam să plece, să nu fim prieteni.
Of! Sunt răcit și singurel, cu nasul înfundat și mă doare în gât. Ce e de
făcut? Cum să scap de Monstrul Mucoșel?
Îmi trebuia un plan! Mie chiar și în vis îmi vin idei bune mai ales că o zână
bună a avut toată noaptea grijă de mine. M-a îmbrățișat, mi-a cântat.
A ales cu grijă câteva plante aromate și mi-a dat să beau:
Ceai de Tei
să prind puteri de lei
De Mușețel numai bun pentru suflețel
De Soc să am din nou chef de joc
De Salvie și chiar de Busuioc
Numele
plantelor erau tare haioase, gustul lor era plăcut și miroseau tare frumos!
Zâna mi-a
povestit cu glas șoptit despre puterile magice ale plantelor.
A fost o
noapte agitată, însă de dimineață....
Am suflat nasul în șervețel.
Am băut din nou ceai de mușețel.
Am fost cel mai cuminte băiețel.
La prânz am
mâncat legume colorate, pe farfurie haios aranjate.
Brocoli
Morcov
Conopidă
Am mancat chiar și usturoi.
Ce gust aveau? Cred că mă-ntrebați. Nu simțeam nimic, însă mă simțeam voinic.
Le-am mâncat cu răbdare și Monstrul Mucoșel n-a avut scăpare.
Am suflat
nasul tare. Monstrul Mucoșel a ajuns direct în coșul de gunoi, cu tot cu
șervețel și nu mai pleacă la plimbare.
Degeaba
plângea Monstrul Mucoșel că vrea să fiu prieten cu el.
- Eu am
prieteni buni, îi spun, cu care mă joc în parc. Și mă voi
spăla mai des pe mâini, cu apă și săpun.
Spre seară,
mă simțeam deja mult mai bine. I-am povestit mamei visul meu și de zâna bună ce
a avut grijă de mine.
După alte
câteva zile de recuperare, împreună cu mami și cu tati, am pornit iarăși la
plimbare. M-am jucat în parc, printre frunze și ghinde căzute, cu alți copii de
vârsta mea.
P.S. V-am
zis că sunt și-un mic artist? Am făcut un desen cu fioroasa arătare. Fiecare
copil trebuie să știe cum arată Monstrul Mucoșel. Să se spele bine pe mâini și
să se ferească de el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu