Ceasul arată ora 7 fără un sfert
Maria are 7 ani și este clasa întâi. E timpul să se trezească și să meargă la școală. Se dă cu greu jos din pat. Se îndreaptă spre dulap somnoroasă și... parcă ar vrea să se întoarcă înapoi sub plăpumioara caldă și pufoasă. Stă în fața dulapului și nu știe cu ce să se îmbrace. Alege un tricou și o pereche de pantaloni, însă, nu găsește șosete care să-i placă. Are impresia că toate o strâng.
- Sigur voi întârzia la școală. Niciodată nu găsesc ceva cu care să mă îmbrac și uite ce dezordine e în dulapul meu!
- Bine te-ai trezit draga mea! Știu cât îți e de greu să te trezești de dimineață și mai ales să îți alegi hăinuțele în grabă, îi spune mama cu blândețe. O îmbrățișează și îi pregătește micul dejun preferat. Ceai de menta și pâine prăjită cu gem de caise.
După ce mănâncă, Maria se îmbracă, alege o șosetă de o culoare, una de altă culoare, își ia ghiozdanul, se încalță și iese pe ușă.
Vrummmm, vrummmm, motorul mașinii este pornit. Când se urcă în mașină, teama o cuprinde din nou pe Maria.
- Sigur am uitat ceva acasă. Și mami, oprește muzica, mă dor urechile!
Oare ce s-a întâmplat? Mama nu mai înțelege nimic. Toată vara Maria a vorbit cu nerăbdare despre prima zi de școală. Acum, are altă părere...
Mama dă muzica mai încet. Mariei îi vine să pâlngă.
- Ești tristă pentru că nu o vei vedea pe Sabina? Ți-ai fi dorit să nu se ducă la altă școală, așa este?
- Dacă nu o să vorbească cu mine niciun coleg? Îmi e dor de ea! îi răspunde mamei cu jumătate de glas.
- Îmi pare rău, scumpa mea, cred că îți e tare dor de prietena ta.
Știu, vrei să ne jucăm un joc? Astfel, timpul va trece mai ușor. Ce-ai spune dacă am forma cuvinte folosind literele scrise pe plăcuțele mașinilor.
- MRA...Mami, mami! Strigă Maria dintr-odată. Uite, mami! MaRiA!
Și drumul până la școală a fost o joacă.
Ceasul arată ora 13
Prima zi de scoală s-a încheiat. Maria vine acasă și pare supărată. Își împrăștie pe jos toate lucrurile din ghizdan. Mama o îmbrățișează și-i spune:
- Cuiva cred că i-a fost greu azi la școală!
- Daaaaa, a răbufnit Maria! Nu știu cum să fac câteva adunări. Avem mâine test la matematică! Cum o să ma descurc?
- Ce idei iti vin?
- Ai boabede fasole?
Mama se ridică și aduce un castron plin cu boabe de fasole. S-au distrat grozav împreună rezolvând exercițiile folosind boabele de fasole.
- Știi mami, aș fi vrut să fie și Sabina în clasă, îi spune Maria mamei sale dintr-odată. M-am simțit tare sigură.
- Sunt convinsă că ți-a fost greu fără prietena ta.
- Putem ssă o sunam pe mama ei și să vedem cum a fost prima ei zi de școală?
Frustrarea Mariei parcă s-a evaporat. A vorbit cu Sabina despre prima lor zi de școală din clasa întâi, după care a ieșit afară să se joace cu Ham, cățelul ei drag.
Până de curând Maria avea o ascunzătoare perfectă, un loc magic unde își păstra toate lucrurile care îi plăceau - sub pat. Păstra acolo construcțiile de lego, creioanele, chiar si pixurile colorate. Avea emoții de fiecare dată când intra altcineva în cameră sau făcea mama curat, în special când aspira praful.
Când intră în cameră, Maria își găsește mașina de lego stricată. Toate piesele erau desfăcute și împrăștiate prin camera.
- Mateeeeiiiiii!!!! strigă Maria cu putere, ce mi-ai făcut la mașinuță? Sunt furioasă, încât îmi vine să te….
- Draga mea, o liniștește voce caldă a mamei. Este tare neplăcut să îți vezi mașinuța la care ai muncit mult, stricată. Dacă ești furioasă pe Matei, spune-i acest lucru folosind cuvintele. De exemplu, îi poți spune: Matei, nu îmi place că mi-ai stricat mașinuța, am muncit mult să o construiesc.
Maria repeta după mama ei și Matei reacționează imediat îmbrățișându-și surioara.
- Matei, vrei să mă ajuți să construim altă mașinuță? Poți să îmi aduni toate piesele galbene la un loc? Îl intreabă Maria pe fratele ei mai mic.
După ce au muncit în echipă, a ieșit un excavator grozav cu care s-au jucat împreună mult timp.
ceasul arată ora 18
E timpul ca toată familia să se adune la masă. Maria stă pe scaun în bucătărie, cu mâinile încrucișate la piept. Acesta era de obicei momentul ei preferat din zi. Cand își împărtășeau micile bucurii ale zilei.
- Știi că nu-mi place să mănânc ciorbă! Și e rece… Niciodată nu gătești mâncarea mea preferată!
- Ce-ai zice să ne jucăm un joc în timp ce așez masa si să îmi reamintesti care e mancarea ta preferată, vrei să ma ajuți? o întreabă mama.
- Cum se numește jocul? întreabă Maria curioasă.
- Jocul se numește Ghici ce mănâncă? Încep eu, îi spune mama, ghici ce mănâncă un... arici?
- Nu știu, răspunde Maria, curioasă însă să afle răspunsul.
- Frunze și insecte mici, îi răspunde mama. Acum e rândul tău, întreabă-mă tu ceva.
- Ghici ce mănâncă.... o broască țestoasă?
- Este o întrebare grea! Nu știu ce mănâncă o broască țestoasă, îi răspuse mama.
Maria se amuză. Frunze, multe frunze, mami.
După ce au strâns masa, Maria o roagă pe mama ei să meargă în parc, să își încerce noul skateboard. Maria își dorea de mult timp un skateboard. A strâns o parte din bani și a fost foarte fericită când mama i-a spus că pune ea diferența de care are nevoie pentru a-l cumpăra.
- Mami, putem să mergem în parc cu skateboard-ul? Tu, poți sa stai pe o bancă și să citești.
- Mergem însă nu stăm mult. Mâine este o nouă zi de școală.
Când au ajuns în parc, Maria era emoționată și speriată în același timp. Dacă nu se va descurca, sau daca va cădea și o va durea tare?
Maria se urcă pe skateboard însă se dezechilibrează repede și cade.
- Nu trebuia să îmi iau Skateboard! Mai bine îmi cumpăram o minge! Îi spuse Maria mamei sale, cu descurajare în glas.
- Uneori, e greu să faci un lucru pentru prima dată.
Chipul Mariei se luminat dintr-o dată.
- Poți să mă ții de mână în timp ce încerc să-mi păstrez echilibrul? O roagă Maria pe mama sa.
S-au distrat de minune, până când...
... soarele începu să apună. Stejarii falnici începeau să tremure sub adierea vântului, glasul păsărilor se mai auzea încet iar Maria îți dădu seama că era timpul să plece din parc.
- Nu am apucat să mă dau în leagăn! îi spune Maria mamei brusc. Vreau să mai stăm.
- Știu cât de mult îți place să te joci în parc. Ai putea petrece o zi întreagă aici, însă, acum este timpul să mergem acasa, îi spune mama cu blândețe Am hotărât împreună că nu stăm mult.
- Him, chiar trebuie să mergem acasă, să facem dus, așa e mami?
- Da, scumpa mea. O linștește mama.
Ajunsă acasă, Maria face un duș repede, merge în camera ei, însă, nu poate să adoarmă. Simte că o ”mănâncă” cearceaful. Plânge și nu vrea să se așeze pe pat. Stă la marginea patului ghemuită.
Mama vine să îi spună noapte bună. Când o vede, dintr-odată simte că nu mai are răbdare și își acoperă fața cu mâinile, îi venea să plângă.
Dintr-odată, Maria realizează că și mama ei suferă și că este tristă.
- Ești bine, mami? Cum a fost ziua ta? O întrebă Maria.
Chipul mamei s-a luminat.
- Uneori, plâng degeaba, nu-i așa mami?
- Draga mea, cred ca ai avut o zi tare grea. Și ziua mea a fost destul de lungă, hai mai bine să citim o poveste împreună!
Toate emoțiile sunt bune pentru că ne ajută să ne cunoaștem mai bine. După ce au terminat de citit povestea, mama se ridica și închide lumina, Cu ochii închiși, Maria o întreabă pe mama ei:
- Mami, poți să stai puțin cu mine?
- Sigur, draga mea! De câte ori te simți tristă sau furioasă și nu știi ce să faci, vino la mami să te iau în brațe.
Mama o îmbrățișează și Maria adoarme imediat.
Cu drag,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu