O călătorie pe urmele regilor dar și alte trasee montane pentru copii

Azi e sâmbătă. Ziua când vin bunicii în vizită. Îmi place să vină bunicii, dar mai ales bunicul, pentru că facem o mulțime de lucruri împreună. Odată am construit o mașinuță de lemn. A fost tare distractiv. Sunt curios ce vom face azi?

- Cine vrea să pornească într-o aventură? a întrebat bunicul Cezar intrând în casă.

- Bunicule, bine ai venit! i-a răspuns Matei și l-a luat în brațe. Aventură? Daaaaa. Mergem. Acum?

- Ne pregătim și pornim la drum. Îi răspunse bunicul.

- Dar în ce aventură vom merge, bunicule? Ce vom face? Unde mergem? Cât durează? Când ne întoarcem?

Bunicul scoase de la spate un rucsac, o carabinieră și câteva corzi și i le dădu lui Matei. 

- Coarda și carabiniera le vom folosi când mai crești, pentru escaladă. Îi spuse bunicul.

- Oau, mulțumesc, ce frumoasă e carabiniera, mulțumesc bunicule. Pot să o păstrez? Îi spuse Matei și-i mai dădu o îmbrățișare. Totuși, hai spune-mi unde mergem? îl mai întrebă Matei încă o dată.

- Hai să îți spun mai bine o poveste despre locul în care vom merge.

    Aventura noastră începe într-o pădure magică, în Parcul Natural Bucegi. Vom merge prin pădure, pe un drum pe care au mers regi și regine. Din acest motiv, drumului îi spune Poteca Regală și a fost construită după inaugurarea Castelului Peleș. 

- Mergem și la castel?

- Sigur, cum să nu. Vom merge prin pădure, apoi vizităm și castelul.

La capătul aleii regale vom ajunge la Stâna Regală unde vom mânca. Apoi, vom mai urca puțin de tot până, până la Stâncile Franz Joseph și la un loc de unde putem să vedem orașul de sus. Vom fi la aproape 1300 de metri altitudine.

- Cât de sus. Dar de ce stâncile au acest nume, bunicule?

- Stâncile Franz Joseph au fost amenajate la cererea regelui Carol I în 1896, cu prilejul vizitei pe care împăratul austriac Franz Joseph urma să o facă pe meleaguri românești.

- Și spui că pe drumul pe care vom merge au trecut regi și regine? ce tare! Dar, cum ne pregătim pentru drum bunicule? 

Dacă ne rătăcim? 

Dacă mă julesc? 

Dacă mi se face foame? 

Și cât dureaza?  

- Mai întâi facem o listă cu tot ce ne trebuie să punem în rucsac, și apoi răspundem la toate întrebările.

- Știu eu, știu eu, luăm carabiniera pe care mi-ai adus-o.

- Da, o luăm și pe ea, să prindem șapca pe ghiozdan, însă ne mai trebuie și alte lucruri:

• o sticlă cu apă pentru fiecare, trebuie să ne hidratăm.
• căciulă dacă ne va fi răcoare, șapcă să ne protejăm dacă va fi soare, haine de schimb
• ochelari și cremă de soare
• frontală, dacă ne prinde seara prin pădure
• o hartă
• o trusă de prim ajutor, să fim pregătiți
•  un fluier și un aparat foto
• ceva de mâncare pentru o zi

- O gustărică. Și un zâmbet mare apăru pe fața lui Matei. Ce foame mi-e chiar acum. La ce ne trebuie fluierul bunicule?

- Pentru a ne face simțită prezența în cazul unui posibil pericol.

- Adică dacă ne întâlnim cu un urs? Mie nu mi-e frică.

- Mă bucur că nu îți e frică, dar e bine să fim pregătiți.

- Bunicule eu cred că suntem pregătiți. Tu ce crezi? Suntem?

- Da. Suntem pregătiți.

- Aventură pe urma regilor venim! spuse Matei și sări în sus de bucurie.

• Bagaj în portbagaj - bifat.
• Centură de siguranță- bifat
• Aparatul de fotografiat la îndemână - bifat

- Cât mai avem, bunicuțu?

- Am plecat de abia de 5 minute, Matei. Mai durează puțin. Hai să jucăm un joc. Vrei?

- Da!!!

- Jocul este așa. Te uiți pe fereastră și spui cu ce literă începe un lucru pe care îl vezi și eu încerc să îl ghicesc, bine?

- Bine. Eu încep. Eu văd cu ochii mei ceva ce începe cu litera ”c”.

- Un cățel? îl întrebă bunicul.

- Nu, bunicule. Nu ai ghicit.

- O casă?

- Nuuuu, sunt și case dar nu la asta m-am gândit. 

- Îmi dai un indiciu?

- Este cu verde și cu maro. Îi răspunse Matei.

- Un copac?

- Da!!! Felicitări, ai ghicit bunicule, Acum e rândul tău.

Cu toate că s-au jucat, drumul cu mașina i s-a părut lui Matei că durează o veșnicie, însă bunicul i-a spus ca a durat doar o oră și jumătate.

- Am ajuns, i-a spus bunicul cand a oprit mașina. Traseul pe care vom merge este marcat cu bandă albastră. El pornește de la gara din Sinaia, însă noi am parcat mașina la ieșirea din stațiune către Cota 1400. Poteca este pietruită și amenajată cu trepte, urcând șerpuit prin pădure, molcom, până la destinația noastră finală – Poiana Stânii Regale.

Vom trece peste răul Peleș. De-a lungul potecii regale, vom trece pe lângă punctul de belvedere Stânca cu Clopoței și Izvorul Poiana Stânii, iar la final, se află Stânca Franz Josef, un alt punct de belvedere către Sinaia, Valea Prahovei și Munții Baiului. 

- Ce e aia belvedere, bunicu?

- Este un loc de unde se poate admira o priveliște frumoasă.

- Fa-mi o poza bunicule, te rog!

În pădurile din Munții Bucegi, mi-a spus bunicul, sunt multe specii de animale: mistreț, iepure, lup, vulpe, urs, cerb, râs, căprioară, veveriță. Sunt și păsări: cocoșul de munte, găinușa de alun, zăganul, iar în apele reci de munte se găsesc pești ca păstrăvul, cleanul și mreana. În zona alpină, se întâlnesc acvila de munte și capra neagră. 

Din cauza oamenilor, multe specii sunt pe cale de dispariție, mi-ar plăcea să văd și eu cerbul carpatin, căprioare, mistreți, râși, lupi, vulpi, veverițe, pârșul mare, pârșul cu coada stufoasă, pârșul de alun, șoarecele scurmător. Drumul prin pădure a fost tare frumos. Dar nu am văzut niciun urs, doar niște șoricei mici și drăguți. 

- Mai avem mult până la poiană, bunicuțu? 

- Nu mai avem așa mult. 

- Uite un izvor, ce rece e apa! 

- Dacă am ajuns la izvor, înseamnă să suntem aproape de Poiana Stânii.

Mai facem câțiva pași, virăm la dreapta și gata. Am ajuns în Poiană. 

- Ce lumină e aici! spuse Matei cu uimire.

 

- Da, este o lumina foarte frumoasă. Ai obosit? Mâncăm? îl întrebă bunicul Cezar pe Matei.

- Da!!! Gustărică. Mâncarea pare că e mai bună după o plimbare prin pădure. Nu ți se pare?

Ce fac cu ambalajul de la biscuiți, bunicu? Nu avem coș de gunoi aici.

- Nu aruncăm în natură ambalaje sau alte gunoaie. Le luăm cu noi și le reciclăm. Reciclarea este un lucru bun pentru natură, pentru că din lucrurile pe care altfel le-am arunca, se fabrică produse noi sau se pot folosi la altceva. Fiecare dintre noi este responsabil să recicleze și să protejeze mediul înconjurător, deci și tu poți face așa ceva.

- Dar de ce nu sunt coșuri de gunoi pe munte, bunicule?

- Bună întrebare Matei. Tu de ce crezi?

- Să nu vină urșii?

- Exact, să nu vină urșii sau alte animale.

- Gata. L-am pus în rucsac.

După un timp de liniște, Matei avea o nouă întrebare.

- Ce fel de munți sunt aceștia bunicule?

 

-          

    

    Masivul Bucegi se află la extremitatea estică a Carpaților Meridionali. Are o formă de potcoavă -deschisă spre sud, din centrul căreia izvorăște râul Ialomița.  Este o căsuță minunată pentru o mulțime de specii cum îți povesteam mai devreme.

Uite, am mers pe drumul acesta serpuit, și mai urcăm putin până la Stânca Franz Josef. Îi spuse bunicul și îi arată pe hartă. Iar de jos până aici am făcut cam o oră.

 

Ajunși la punctul de belvedere de la Stânca Franz Josef, Matei rămase fără cuvinte.

- Ce mici suntem bunicule și ce frumos se vede.

- Da, așa este. De aici e vede Sinaia, Valea Prahovei și uite acolo sunt Munții Baiului. 

- Mai mergem pe munte bunicule? Mai mergem? Ce trasee mai știi?

- Îți povestesc pe drumul de întoarcere.

După ce au poposit ceva vreme la zona de belvedere, Matei și bunicul său au pornit înapoi, pe Poteca Regală, spre mașină spre Castelul Peleș. După ce au vizitat și castelul, bunicul îi povesti ce alte trasee sunt ușor de parcurs:

- Muntele are multe trasee frumoase. Am putea merge la Prăpăstiile Zărneștilor și Cabana Curmătura. 

În zona Zărnești - Bran, o plimbare prin Prăpăstiile Zărneștilor din Munții Piatra Craiului poate fi un mod de a face mișcare în natură și de a te bucura de peisaje cu stânci abrupte. Dacă avem noroc, s-ar putea să zărim capre negre pe cei mai înalți și îndepărtați pereți de aici. 

 

Un alt traseu frumos este spre Canionul Șapte Scări.

Traseul pleacă din localitatea Dâmbu Morii, este marcat cu dungă galbenă până la cabana Piatra Mare și urmează drumul forestier și apoi poteca până la intrarea în canion. Trebuie să știi că panta nu este foarte mare până aici și traseul este potrivit chiar și pentru cei mai mici munțomani ca tine.

Odată intrat în canion, temperatura scade cu câteva grade, iar cascadele pe lângă care urci îți iau privirea. Canionul este amenajat integral cu 7 scări, cea mai impresionantă fiind cea de 15m.

 

 

Sfinxul are și el o poveste pe care de abia așteaptă să ți-o spună.

Traseul către Babele și Sfinx ce pornește de la Piatra Arsă. Aici, poți alege să urmezi banda galbenă sau traseul ciclist și într-o oră - o oră și 30 minute, ajungi la destinația finală. Fiind traseu de creastă, te bucuri de priveliști în toate părțile, către Crucea Caraiman, Vârful Coștila, Cheile Tătarului și nu numai. Pentru copiii mai mari sau cu o rezistență la efort mai crescută, se poate încerca traseul către Vf. Omu, cel mai înalt din Munții Bucegi. 

Și cred ca ești pregătit să mergem și la Baia de Fier, pe traseele de via ferrata. Aici vom folosi carabinieri, corzi, cască și un echipament speciale.

 

 

- Bunicule, îți mulțumesc! A fost o aventură minunată. Am învățat așa multe. Sunt obosit, vreau acasă și... nu vreau.

Ca să nu uităm această aventură, putem să începem un jurnal de călătorie, îi spus bunicul lui Matei.

În acest jurnal, putem să salvăm informații despre traseu, să desenăm ce am văzut și ne-a plăcut dar și alte lucruri de care să ne aducem aminte. De exemplu am putea să ne gândim ce am vrea să ne aducem aminte în viitor despre această călătorie.

-          Știu, aș vrea să îmi amintesc ce frumoasă e pădurea dar și cât de mare e lumea. Se vedea așa frumos de la belvedere!

-          Așa este. Am putea să mai notăm în jurnal dacă e ceva ce ne-a aduc bucurie în ziua respectivă sau dacă am vazut ceva ce ne-a atras atenția.

-        Am văzut un șoricel tare mic. Pot să desenez un șoricel?

-          Da, sigur. De asemenea, am putea să notăm și cât de curajoși am fost.

-          Adică să scriu că nu mi-a fost teamă să mă întâlnesc cu ursul?

-          Nu e greșit nici dacă ți-a fost teamă, îi răspunse bunicul cu blândețe.

-          Acum că spui, să știi că mi-a fost puțin frică. Putem pune și poze?

-          Sigur că putem pune! Multe locuri vor ajunge să îți fie dragi și vei dori să le revezi în poze dar și să revii peste ani.

După o zi plină, Matei a ajuns acasă, a făcut un duș și s-a băgat în pat. În loc de povestea de culcare a povestit toate lucrurile care i-au plăcut.

Și pentru că, vorba aceea, oricărui călător îi stă bine cu drumul, uite câteva lucruri pe care e bine să le știi când mergi pe munte:

Ne uităm la starea vremii înainte să pornim la drum.

Pe unele trasee nu e nevoie de hartă, dar e bine șă știm pe ce traseu vom merge.

Ne informăm cât de greu este traseul și estimăm dacă putem să îl parcurgem în întregime atât noi, cât și cei care vor merge cu noi. Copiii pot avea limite diferite de stres, de rezistență și atunci e bine să luăm pauze dese și să fim atenți la semnalele nonverbale.

Avem echipament corespunzător.

Ne bucurăm de drumeție și nu aruncăm gunoaie. Protejăm natura. Am văzut mulți turiști care la întoarcere adună pet-urile găsite pe drum. Astfel, îi putem învăța pe cei mici și o lecție de cultură civică.

Nu hrănim animalele pădurii.

Anunță pe cineva unde pleci și reține că poți cere ajutorul la 0SALVAMONT sau 112.

Pentru amintiri dragi, păstrează un jurnal de călătorie.

 

Ne vedem responsabili pe munte!

Cu drag,

Povesticusuflet

 

Surse despre munții Bucegi:wikipedia.org

Harta: https://muntii-nostri.ro/ro/routeinfo/drumul-sinaia-cota-1400-poiana-stanii