Pentru mulți oameni stresul are efecte mult mai grave. Robert M. Sapolsky explică în ”De ce nu fac zebrele ulcer?” legătura dintre stres și riscul crescut de a fi expus la anumite tipuri de boli dar oferă și câteva sugestii pentru a dezvolta un mecanism sănătos de a răspunde la stres.
Stresul susținut sau repetat, spune autorul, poate să ne submineze corpul în nenumărate modalități. În timpul unei situații de urgență, organismul întrerupe procesele regeneratoare de lungă durată care sunt ”costisitoare”. De exemplu, dacă ai fi o zebră, în timp ce fugi de leul care te urmărește, este inhibată digestia, pentru că ”ai lucruri mai bune de făcut decât să îți digeri micul dejun când încerci să nu fii micul dejun al altuia”. În timpul stresului este inhibată creșterea și reproducerea, iar refacerea țesuturilor se suspendă. Cu aceste modificări, imunitatea este și ea inhibată pe termen lung, chiar și în situațiile în care stresul este de natură psihologică.
Odată ce am dobândit acest ”obicei” de a permite stresului să ne afeceteze, este greu să îl modificăm și să dobândim obiceiuri noi - acele mecanisme sănătoase de a răspunde la stres. Sapolsky sugerează să găsim câteva lucruri mici pe care le putem face în direcțiile următoare:
Optimism
Sport
Sprijin social
Pedictibilitate
Control
Concret, putem să găsim acele activități care să ne confirme că în viața există și lucruri bune – cum sunt hobby-urile, să facem sport - exercițiul fizic are efecte dovedite de reducere a frustrării cu condiția să fie făcut cu regularitate pe o perioadă mai lungă; să căutăm sprijin social - chiar și sub forma ”unei urechi” care doar să ne asculte; să căutăm predictibilitate - să știi ce urmează face ca anumiți stresori să fie mai puțini stresanți; să avem credința că dețiem controlul.
Dacă nu ai citit edițiile anterioare ale acestui newsletter, dar vrei să citeșți mai multe despre obiceiuri, îți recomand Atomic Habits și Obiceiuri mici, schimbări mari.
Sapolsky explică faptul că bolile cauzate de stres apar de cele mai multe ori ”în urma faptului că declanșăm atât de frecvent un sistem fiziologic care a evoluat să reacționeze față de pericole fizice acute, însă, pe care noi îl punem în funcțiune, luni de-a rândul, facându-ne griji legate de credite, relații sociale și promovări.”
Când ai tendința să crezi că lucrurile ce ți se întâmplă sunt atât de grave, ai putea să te pui în pielea unei zebre sau a unui leu și lucrurile de natură psihologică, care te înspăimântă, poate nu vor mai părea atât de reale în comparație cu ce simte zebra când este atactă de leul flămând care, la rândul lui încearcă să supraviețuiască.
Pentru mine, să abordez orice situație cu optimism și să caut informațiile care să-mi ofere predictibilitate sunt acele lucruri mici care mă ajută în prezent să fac față stresului. Și când mi-e cel mai greu să mă pun în pielea unei zebre, mă întreb dacă peste 5 ani lucrurile mi se vor mai părea la fel de grave, iar răspunsul este de cele mai multe ori nu.
Tu cum faci față stresului?
P.S. Dacă ai rămas măcar cu un lucru acționabil din acest articol, m-aș bucura să-l dai mai departe către un prieten. Îți mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu