Am găsit o comoară în curtea grădiniței

In curtea grădiniței 3 excavatoare, 2 camioane și 2 încărcătoare intrară una după cealaltă.

Copiii din grupa mijlocie au auzit zgomotele mașinilor și s-au dus la fereastră curioși. 

Toți le urmăresc cu uimire.

 Nu au mai văzut excavatoare și alte mașini de construcție așa de aproape.

Cât de curând vom învăța într-o clădire nouă, îi lămurește doamna educatoare. Excavatoarele au venit să sape la fundația unei noi clădiri pentru grădiniță.  Haideți să ne așezăm și să repetăm cântecelele pentru serbare.

Copiii s-au așezat pe covor, au început să cânte, însă, din când în când aruncau câte o privire spre fereastră. Ar fi vrut să urmărească fiecare mișcare din curte. Mașinile făceau zgomote puternice și interesante. Boc, trosc, vruuuummmm, bum.

Dintr-odată lucrările se opresc, zgomotele încetează și o liniște se așterne și în sala de clasă.

Ce s-a întâmplat?

Doamna Laura, de ce s-au oprit excavatoarele? De ce nu se mai aude nimic. O întreabă copiii în cor pe doamna educatoare.

Nu știu, însă vom afla. În curând vom ieși în curte la joacă. Mergem să vedem ce s-a întâmplat dar vă rog sa nu vă apropiați! Copiii ies împreună cu doamna educatoare afară în curte. S-au încălțat în cea mai mare grabă. Erau nerăbdători să afle de ce au încetat excavatoarele să lucreze?

Copiii s-au apropiat timid de gardurile de protecție. Toate utilajele erau oprite. În mijloc era săpată o groapă mare. Un domn cu o vestă galbenă și o cască galbenă pe cap, venea greoi spre copii cu un obiect mare în brațe.

O comoară!!! Strigă unul dintre copii.

Ce-ai găsit, ce-ai găsit? Îl întrebară copiii, de dincolo de gardurile de protecție. După ce se asigură că nu este nimic periculos, domnul cu vestă galbenă îi chemă pe copiii să vină mai aproape.

Era un cufăr mare de lemn cu un lacăt ruginit.

Deschide-l, deschide-l, îl încurajară copiii într-un glas. Ce se ascunde în cufărul cel vechi?

O comoară de pirați.

                        O pereche de ghete.

Bucăți de rachete?

                                              

Nu vorbiți, nu respirați!

                                              

...șușoteau copiii. În cutie era însă altceva.

Când au deschis cufărul cel vechi, au găsit o carte veche și un avion mic și ruginit. Ce scrie în carte, doamna educatoare? Întrebă timid un băiețel.

Se pare ca este o carte veche, tipărită acum mai bine de 60 de ani. Pe prima pagina era o dedicație:

Pentru Dumitru,

Să zbori cu drag în lumea fascinantă a poveștilor!

cu mult drag,

Bunica Antoaneta

Adică, Dumitru a primit această carte de la bunica lui? Cine este Dumitru?

Copiii au fost fascinați de această descoperire și când părinții lor au venit să îi ia de la grădiniță, fiecare era nerăbdător să le povestească despre comoara găsită.

A doua zi, doamna educatoare le-a arătat copiilor de aproape avionul găsit în cutie și o ilustrație găsită din carte.

Era schiță unui avion de lemn. Cât de fascinant li s-a părut.

Doamna educatoare, vrem și noi să construim avioane! O rugară copiii în cor pe doamna Laura.

Tocmai mi-ați dat o idee minunată, dragii mei! La atelierul de săptămâna viitoare vom învăța să construim avioane.

Copiii au fost foarte încântați și chiar dacă nu au aflat cine este Dumitru, băiețelul care a primit cartea cadou....

.... s-au distrat de minune confecționând fiecare câte un avion din plastilină.

Sfârșit!

Cu drag, 

#povesticusuflet

Sursa foto:Lego.com

Talk Like TED - CARMINE GALLO

What makes your heart sing?

Sigur vei pune pasiune atunci cand vei raspunde la aceasta intrebare. Pasiunea este si secretul fiecarei prezentari TED.

Orice discurs poate deveni contagios daca iti conduci publicul ca intr-o calatorie. Atunci cand prezentarea este atat de descriptiva si bogata in imagini, pot sa ma imaginez cu usurinta in momentul si locul intamplarilor povestite si sa simt emotia dincolo de cuvinte.

Experientele personale sunt cele care reusesc sa transmita cea mai puternica emotie. Carmine Gallo ofera in Talk Like TED o modalitate de a crea prezentari in jurul ideilor care contează cel mai mult. Daca nu stii cu ce sa incepi, iti recomand sa reinvii amintirile tale cele mai dragi!

The presentation secrets of Steve Jobs

Nu de puține ori am ascultat prezentări în urma cărora nu m-am ales cu nimic sufletește sau informațional. Ce fac diferit unii vorbitori, precum Steve Jobs a fost o întrebare căreia nu i-am găsit răspunsul care să mă mulțumească, până să citesc aceasta carte.

Care este soluția unei prezentări reușite? Folosește-te de pasiunea ta și spune o poveste. Acesta este cel mai simplu sfat de la Steve Jobs dar și cel mai greu de pus în practică.

Cartea este plină de sfaturi utile, de structuri pe care le poți urmări și aplica atunci când lucrezi la o prezentare. Mie nu îmi reușește de fiecare dată să le aplic, însă, odată ce am descoperit că secretul unui moment memorabil este acela de a identifica acel lucru unic cu care, atât eu cât și cei cu care interacționez este important să rămânem după ce părăsim încăperea, percepția mea s-a schimbat complet.

După fiecare prezentare, întâlnire sau chiar după o simplă ședință cu un coleg îmi doresc să plecăm cu cel puțin o posibilă soluție la problema pentru care ne-am întâlnit. Astfel lumea și activitățile în care mă implic capătă sens.

Și tu ai ocazia de a schimba lumea în care trăiești, odată ce ți-ai descoperit scopul, urmează-l cu entuziasm și oferă experiențe memorabile.

#recenziicusuflet

Ela vrea să devină scriitoare

Salut, sunt Ela.
Am 7 ani și toată lumea îmi pune aceeași întrebare.
Ce vrei să te faci când te faci mare?
 
…acasă, la școală, pe stradă, la piață, în vizite pe la mătușe sau chiar la bunici, când culeg corcodușe.

Nu prea știu ce să răspund.
Eu sunt doar Ela, deși mama mă strigă Mihaela.
 

Într-o zi însă, când am învățat cât de cât să aștern pe hârtie toate lucrurile care îmi plac mie, m-am gândit să ți le spun și ție.
 

Și când o sa mă mai întrebe careva
dragă Ela,
ce vrei să te faci când te faci mare?
am să-i răspund că scrie aici pe hârtie și că ți-am spus deja și ție.

Sunt Ela, o fetiță visătoare ce vrea să devină scriitoare. Și pentru prima mea poveste, m-am apucat deja de cercetare:
 
Privesc culorile frunzelor de toamnă, le admir pe fiecare să știu ce înseamnă.

Adun bucăți de nori în formă de batiste și le țin în buzunar, pentru zile mai triste.
 
Adun pași de furnică să-i folosesc când mă satur de atâta crescut și vreau să fiu din nou mică.
 
Adun stropi de ploaie în parul răsfirat și la gât colier de perle înșirat.

Adun capace de ghindă și mi le fac cercei când mă uit în oglindă.

Adun apoi toate privirile din oglindă ca timpul ce trece să nu mă surprindă.
 
Adun flori de mușețel pentru suflețel și-mi cânt un vesel cântecel.

Adun primăvara ghiocei și îi pun la ureche tot în loc de cercei.

Îmi strâng visele în cuiburi de rândunele, atunci când pleacă în țări călătoare, să poarte și visele mele cu ele.

Uneori, coc la soare pâinici de lut pentru zilele în care mama mă ceartă și nu știu să-o ascult.

Mănânc plăcinta de dovleac să-mi fie de folos când nu știu ce să mai fac.

Ascult cu drag acorduri de mandolină și când privesc la soare, strâng în suflet raze de lumină.

Mai pun la suflet și îmbrățișări de Totonel, mereu se bucură că mă vede micuțul meu cățel.

 
Nu știu dacă o sa placă tuturor răspunsul meu, eu însă, toate lucrurile astfel adunate le voi împărți cu tine și sper că vom avea zile mai bogate.
 
Și dacă acasă, la școală, pe stradă, la piață, în vizite pe la mătușe sau chiar la bunici, când culeg corcodușe, mă întreabă careva

dragă Ela,
ce vrei să te faci când te faci mare?
Acum știu ce să-i răspund.

Sunt Ela, cu vise și speranțe în stele căzătoare și sunt deja o scriitoare.

Sper să citești și tu cu bucurie cartea mea:
cu frunze de toamnă,
cu bucăți de nori în formă de batiste,
cu pași de furnică și stropi de ploaie,
capace de ghindă,
priviri în oglindă,
parfum de mușețel și de ghiocei,
cu zbor de rândunele,
pâinici coapte la soare
și plăcintă de dovleac,
acorduri de mandolină
și raze de lumină.

Cu drag, 

#povesticusuflet

Sursa foto: Pinterest

Parinti Straluciti - Profesori Fascinanti - Augusto Cury

În spatele fiecărei informații predate cu atâta simplitate în clasă, se află lacrimile, aventurile și curajul oamenilor de știință.

În spatele fiecărui părinte se află nesiguranța, neliniștea cât și puterea cu ajutorul căreia a depășit orice obstacol.

Nu există o rețetă magică pentru a construi o relație sănătoasă nici în relația de familie nici în școală, însă, una din cele mai bune modalități de a educa, sugerate de Augusto, este să spui povești.

Poveștile amplifică lumea ideilor, dau lumină emoției și diluează tensiunile.

Autorul ne îndeamnă, ca prin intermediul poveștilor, să ne învățăm copiii să gândească, să-și învingă temerile și să aibă atitudini blânde. A educa, indiferent ce rol ai în viața copiilor, nu înseamnă să-l pui să repete niște cuvinte ci să creezi idei și să produci o stare de încântare.

Citeste cartea Parinti Straluciti - Profesori Fascinanti daca vrei sa descoperi cum să fii povestitor și vânzător de vise.

Cu drag,

#recenziicusuflet

HAM - Un cățel curajos

- Bună dimineața, trezește-te somnorosul meu drag! Ai dormit bine? 

Vocea mamei făcea parte din visul lui Matei, așa că acesta îi zâmbi cu ochii închiși.

Singurul care a ridicat timid năsucul de sub păturică, era Ham. Un cățeluș drăgălaș dormea în camera lui Matei, într-un coșuleț de paie. Îi plăcea să fie învelit cu o păturică albastră, pufoasă și era tare somnoros dimineața.

Ham a fost cadoul pe care l-a primit Matei când a împlinit 3 ani de la bunicul său. Prima lor zi împreună a fost cea mai frumoasă! Matei a alergat toată ziua alături de Ham, printre baloane, mașinuțe și o mulțime de alte jucării împrăștiate prin curte. S-au îmbrățișat și s-au rostogolit prin iarbă. Au desfăcut cadouri și au băut limonadă.

Fericirea lor a durat toată vara. Se trezeau când voiau, mâncau și se jucau împreună toată ziua. Până când, într-o dimineață răcoroasă de septembrie, se auzi vocea mamei:

-          Este timpul să plecăm la grădiniță! Trezește-te, Mateiuț! Trebuie să te speli pe dințișori, să pregătim ghiozdănelul și să pornim. Altfel, vom întârzia.

Mama îl lua pe Matei în brațe și începu să-l îmbrace în somn, cu blândețe.

Ham nu știa exact ce înseamnă grădiniță. Mai auzise el de câteva ori acest cuvânt în timpul verii, însă nu-l băgase în seamă. Acum nu-i mai dădea pace. Răsuna în mintea lui cu putere: GRĂDINIȚĂ.

Și mai avea o nelămurire, unde plecau toți așa de dimineață și de ce nimeni nu îl băga pe el în seamă?

Cu două zile în urmă a fost mare agitație, atât în casă cât și în curte.  Un țarc pentru câini a fost pregătit pentru el. Dimineața, după ce s-au îmbrăcat, mama l-a luat pe Ham și l-a pus in țarc. Brusc, s-a trezit într-un loc nou din curte, unde nu mai fusese până atunci. A rămas singur. Ar fi vrut să se joace, să alerge, să caute râme, așa cum mai făcuse de atâtea ori până atunci. Însă nu putea să treacă de gratiile țarcului. Ce era de făcut?

Cu colțul ochiului a zărit o minge într-un colt și un castron cu mâncare, dar nu voia nici să se joace singur, nici să mănânce. Îi era tare dor de Matei și nu înțelegea, unde a plecat fără el?

Cum o să se descurce singur?  când se va întoarce Matei acasă? îl frământau multe întrebări.

A început să creadă că a făcut el ceva greșit .... A ros câțiva papuci și altă dată și nu a fost certat sau lăsat singur atâta timp niciodată.

Orele treceau greu. A lătrat și a lătrat, degeaba, nimeni nu îl auzea! A încercat chiar să prindă un fluture care se apropiase de cușca lui. Când s-a repezit spre fluture, ca prin magie, poarta s-a deschis.

Nu știa cum a reușit, însă, Ham a ieșit din cușcă și a pornit în marea aventură a vieții lui: îl va găsi pe Matei la grădiniță!

Primul obstacol a fost să-și învingă teama și să-și dea seama ce era de fapt o grădiniță? Îi era puțin frică să pornească singur să exploreze curtea mare. Uitându-se după fluturașul, care reușise să zboare între timp, a văzut o veveriță. Nu mai vorbise până atunci cu o veveriță sau cu vreun alt animăluț.

-          Dragă veveriță, ai văzut cumva vreo grădiniță pe aici? Prietenul meu, Matei, a plecat de dimineață și îmi este tare dor de el, o întrebă Ham timid.

Veverița avea o coadă roșcată și foarte stufoasă. Lăbuțele erau mici și era foarte rapidă. Venise să adune nuci pentru iarnă, așa că îl invită pe Ham să meargă împreună spre livada din spatele casei.

-          Știu eu o grădiniță plină de lucruri gustoase. Vrei să vii cu mine și să mă ajuți să culegem nuci împreună? Sunt grele și aș avea nevoie de ajutor.

Ham se simțea puțin speriat însă, fără să stea prea mult pe gânduri, porni în urma veveriței.

Îi făcu plăcere să o ajute. A fost distractiv să se strecoare printre frunzele arămii, iar nucile miroseau atât de frumos! Dintr-o dată își ridică ochișorii spre cer.

Cerul era atât de albastru! Doar câțiva nori, albi și pufoși se plimbau printre ramurile nucului bătrân. Urmărind dansul norilor, dintr-o dată, Ham a văzut o coțofană. Penele ei erau alb cu negru și avea o coadă lungă și frumoasă.

Ham nu mai vorbise cu o coțofană până atunci. Și-a făcut însă curaj și a întrebat-o:

-          Dragă coțofană, ai văzut cumva vreo grădiniță pe aici? Prietenul meu Matei a plecat de dimineață la grădiniță și îmi este tare dor de el.

Glasul coțofenei l-a speriat puțin la început. Ea știa o singură grădiniță, cea de flori, unde căuta insecte mici, așa că l-a îndrumat pe Ham spre grădinița de flori din fața casei. Coțofana mai mult sărea atunci când nu era în zbor, însă lui Ham i s-a părut distractiv.

În grădinița de flori, crizantemele și daliile priveau spre soare. În timp ce coțofana căuta de mâncare, Ham s-a jucat printre flori, a mirosit parfumul lor dulce și s-a simțit foarte fericit. De nu știu unde, o furnică a nimerit pe năsucul lui.

Ham era deja un câine curajos, vorbise cu o veveriță și se împrietenise cu o coțofană, așa că i-a fost ușor să o întrebe și pe Furnicuța-hărnicuța:

-          Dragă furnicuță, ai văzut cumva vreo grădiniță pe aici? Prietenul meu Matei a plecat de dimineață la grădiniță și îmi este tare dor de el.

Furnicuța făcea și ea provizii pentru iarnă, așa că i-a arătat lui Ham drumul spre grădina de legume.

-          Vino cu mine spre grădina de zarzavat, aș avea nevoie de ajutorul tău puțin.

Aici sfecla roșie și conopida erau tare mândre de cum au crescut. Vecina lor varza avea deja multe hăinuțe pe ea.  Furnicuța i-a arătat lui Ham lanul de porumb.

Ajută-mă te rog să adun câteva boabe de porumb, l-a rugat furnicuța pe Ham. Eu strâng boabe pentru furnicuțele mele care stau cuminți și mă așteaptă acasă. Când vor creste mai mari vor veni sa mă ajute.

Obosit și flămând, Ham descoperise mult locuri necunoscute din curte. Mai întâi, s-a împrietenit cu o veveriță și a cules nuci. A mirosit florile parfumate ale toamnei alături de coțofană și a descoperit legumele împreună cu o furnicuță.

La sfârșitul zilei, Ham avea trei prieteni noi, însă nu îi trecuse dorul de Matei. Timpul parcă a zburat și a fost o zi tare distractivă.

Când a ajuns Matei de la grădiniță, s-a dus direct la cușca lui Ham. Și lui i-a fost dor de prietenul său. L-a îmbrățișat și a început să-i povestească cum l-a lăsat mama la grădinița, unde erau și alți copii. La început a fost speriat și trist. Îi venea să plângă pentru că îi era tare dor de părinții lui și de Ham. Ceilalți copii păreau să se simtă la fel de speriați. Doamna educatoare i-a îmbrățișat pe fiecare și le-a cântat un cântecel vesel. Asta l-a ajutat puțin, pentru că știa versurile:

”o furnică duce-n spate,

un grăunte jumătate

Încotro mergi surioară?

Ia mă duc și eu la moară.”

  

Unul dintre copii chiar l-a întrebat pe Matei cum îl cheamă și dacă vrea sa fie prieteni. După ce și-a făcut un prieten, nu a mai fost așa speriat, chiar au construit un castel din cuburi, împreuna.

 - Aș fi vrut să fii și tu la grădiniță și să ne jucăm împreună. I-a spus Matei lui Ham.

Ca în fiecare zi, Matei a început să îi perie blănița moale. Ham s-a bucurat atât de mult să îl vadă pe Matei, însă, cel mai important lucru este că s-a simțit ușurat atunci când a aflat că nu a fost singurul căruia i-a fost teamă. De acum înainte, atunci când se va simți singur, sau îi va fi teamă își va aduce aminte de aceasta zi. Ham a învățat că este normal să îi fie teamă dar că nu este atât de greu să îți faci prieteni noi.

Când a venit seara, a adormit imediat! Chiar dacă era obosit după o zi plină, era fericit și simțea ca a mai crescut puțin! Mâine va fi cu siguranța o zi plină de aventuri alături de noii săi prieteni!

Cu drag, 

#povesticusuflet

sursa foto: pinterest

Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor de Gary Chapman

Până să citesc cartea scrisă de Gary Chapman recunosc faptul că le ofeream copiilor mei dovezi de iubire mai degrabă pe limbajul meu de iubire. La întrebarea Cum știi că te iubesc? am primit răspunsuri diferite din partea lor și am constatat că alocam prea puțin timp lucrurilor care îi fac să se simtă speciali și iubiți.

Mi-am dat astfel seama de ce copiii sunt recalcitranți uneori la ideea de autoritate din partea părinților, tocmai pentru că nu se simt iubiți. Cel mai bun sfat, în calitate de părinte este să descoperi cum percepe copilul tău iubirea și să-l faci să se simtă iubit, înainte de a corecta orice comportament.

Mai mult decât să descopăr prin care din Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor se simt copiii mei iubiți, am descoperit importanța creării amintirilor frumoase care vor dura o viață întreagă.

Citește cartea scrisă de Gary Chapman pentru #oviațăplinădefericire.

Minunea- R.J. Palacio

Minunea de R.J. Palacio este cea mai frumoasa carte despre prietenie pe care am citit-o vreodată. 

August este un baiat normal. El asa se considera. Ceilalți îl văd insă un monstru. Ceilalți, mai putin Jack.

"Are umor. Este foarte destept. Râde la toate glumele mele." 

Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care Jack este prieten cu August.

Nici el nu știa cât de mult apreciază prietenia cu August, până când câteva vorbe aruncate la întâmplare au distrus prietenia dintre ei.

Află din cartea scrisa de R.J. Palacio cât de tare dor cuvintele răutăcioase spuse de catre cel mai bun prieten și mai ales cum se recâștiga încrederea pierdută.

Cu drag,
#poveșticusuflet

Cum sa le vorbim copiilor despre sexualitate - Linda Eyre, Richard Eyre

Cum sa le vorbim copiilor despre sexualitate este o carte utilă care mi-a reamintit că cea mai bună cale de a îmi proteja și informa copiii despre intimitate este a le împărtăși câteva din experiențele copilăriei mele, de a le povesti cum și-au manifestat părinții mei iubirea unul pentru celălalt, să le povestesc despre frumusețea extraordinară a intimității umane, minunea uluitoare a procreației și miracolul de 9 luni al dezvoltării copilului.

Linda Eyre și Richard Eyre recomandă să începem discuțiile de la vârsta de 8 ani și să deschidem o ”ușă” spre un loc din sufletul lor pe care îl dorim accesibil în orice moment. 

Maturizarea este un lucru extraordinar. Acest mesaj trebuie să îl transmitem copiilor într-un mod pozitiv, interesant, vesel. Autorii leagă intimitatea de căsătorie, familie, iubire și devotament. 

În contextul unei societăți care degradează imaginea intimității, îți recomand această carte pentru a afla cum să îți păstrezi visele despre ce crezi ca este cel mai bine și mai frumos pentru copiii tăi.

Cu drag,
Povesticusuflet

Cel mai fain urias din oras - Julia Donaldson, Axel Scheffler

Cel mai fain uriaș din oraș... este cartea de care ne-am îndrăgostit cel mai repede și pe care o citim împreună în fiecare seara. Însoțindu-l pe George, am descoperit multe exemple de generozitate și de prietenie sinceră.

Matei chiar a învățat cântecelul pe care George și-l spune doar pentru el. Recomand cu drag aceasta carte tuturor adulților care au uitat că lumea copiilor este una frumoasă, plină de bunătate și de blândețe, așa cum trebuie să rămână pentru cât mai mult timp.

Cel mai fain uriaș din oraș este o carte care păstrează inocența și farmecul poveștilor pentru copii de care nu ne vom dezlipi prea curând.

Cu drag,
#poveșticusuflet