Cel mai frumos cadou de ziua copilului

Azi e 1 iunie - Ziua tuturor copiilor. Așa mi-a spus mama și mi-a dat un cadou. 

Am desfăcut cadoul în grabă, am rupt hârtia albastră și am găsit o cutie. În cutie era un ceas de perete.

La ce îmi trebuie mie un ceas de perete? M-am întrebat. Nu știu să citesc ceasul. Mie îmi plac excavatoarele. Aș primi cu drag o mașinuță cu telecomandă nouă. Aș putea să mă joc chiar și cu un elicopter.

Dar Un ceas? Ce să fac cu el? Sunt supărat.

Am refuzat să mănânc și să mă joc. M-am dus în camera mea. Jucăriile mă așteptau pe covor. Excavatorul primit de Crăciun și trenulețul primit de ziua mea sunt și ele în grămada de jucării. Nu vreau să mă joc cu ele acum. Sunt supărat. Însă când mama a venit la mine, am îmbrățișat-o. N-am putut să stau mult timp supărat.

- Hai la masă, ti-am pregătit micul dejun preferat, mi-a spus mama.

- Paste? Am întrebat-o.

- Nu, pâine prăjită cu unt și cu miere.

-Gustos! Miam! Și ce frumos ai aranjat masa, mami! E sărbătoare?

-Da, pui mic! E sărbătoarea copiilor. Așa mi-a răspuns mama.

-Am decis că îmi plac sărbătorile.

După micul dejun, mama nu s-a dus la serviciu, cum făcea în fiecare dimineață.

- Te joci cu mine? Hai, joacă-te cu mine, mami!

- Sigur! Cu ce vrei să ne jucăm?

-Cu mașinuțele. Tu te joci cu mașina galbenă iar eu cu cea albastră. Vrum, vrum, urmărește-mă. Nu mă poți prinde!

- Te-am ajuns, îmi spune mama după ce transformă mașinuța într-un avion. Mașinile nu zboară mami, i-am spus eu.

- Cum să nu zboare, îmi răspunde mama în timp ce făcea mișcări caraghioase cu mașinuța prin aer.

Apoi, am ascultat muzică și am dansat. Ca o maimuța. Așa mi s-a părut. Ne-am tot rotit și am făcut mișcări cu nume caraghioase.

Cha Cha

Salsa

Hulacaciaca

Aceasta mișcare din urmă, am inventat-o eu.

Nu știu când am văzut-o pe mama dansând ultima dată. Acum am dansat până n-am mai putut și ne-am trântit pe covor.

Pe covor...ne-am îmbrățișat și ne-am îmbrățișat și ne-am tot îmbrățișat.

Și ne-am jucat de-a clătita umplută cu iubire. Și cu pupici și cu gâdilici.

Apoi, am ajutat-o pe mama să pregătească masa. Nu chiar am ajutat-o. Am așezat furculițele, am pus chiar și șervețele în formă de... maimuță.

După masă, am mers în parc. Mama s-a dat și ea în leagăn. Am jucat leapșa și am adunat pietricele pentru colecția mea.

Seara a venit repede, mama a stat cu mine. Am citit și am colorat. Nu prea are mami talent la desen. Nu i-am spus, shhhh!!!! Nu-i spune nici tu, însă am râs atunci când a desenat un copac cu picioare și cu mâini.

- Pui mic. Ti-a plăcut cadoul pe care l-ai primit azi dimineață? Mă întreabă mama dintr-odată.

- Nu știu, mami. Eu nu știu să citesc ceasul.

- Adu-l puțin, te rog.

Îi dau ceasul mamei. Dintr-o dată începe să-l coloreze. Ce face oare?

- Uite, îmi spune, dimineața, de la 8 la 8,30, am mâncat pâine cu unt și cu miere.

 Și colorează o fășie roșie pe ceas.

Aici, ne-am jucat cu mașinuțele. Și colorează altă linie, mai groasă, cu portocaliu.

De la 11 la 12, am dansat și la sfârșit am pregătit masa.

- Ce bune au fost pastele! I-am spus în timp ce mama colora altă linie cu galben.

În parc am stat aproape o oră. Uite, îmi spune, și colorează pe ceas cu verde.

Cu albastru a colorat o linie nouă. Aici am desenat un copac cu picioare și cu mâini. Știu ca n-am talent prea mare la desen.

Acum este ora de culcare, îmi spunea ea și face o dungă Indigo. Nu știam cum arată indigo și ce nume haios are această culoare.

După ce a desenat și ultima linie cu violet,  mi-a spus că în acest timp ar trebui să dorm. Mi-am dat seama ce a făcut mama și mi-a părut rău ca m-am gândit că nu are talent la desen.

- E cel mai frumos curcubeu, mami! Și am îmbrățișat-o.

A doua zi am merg la grădiniță.  Toți copii povesteau ce-au primit în dar de ziua copilului. Îi ascultam în timp ce mă jucam cu mașinuța mea preferată.

Luis a primit o mașinuță, Eric a primit un lego, Vlăduț a primit un trenuleț iar fetele au primit păpuși sau jocuri de construcție.

Când a venit rândul meu, le-am povestit că eu am primit cel mai frumos cadou de ziua copilului....

timp cu mami.

Doamna educatoare ne-a ajutat să facem câte o felicitare pentru mama de mulțumire.

Eu i-am desenat un ceas, în culorile curcubeului.

Cu drag,
#povesticusuflet

Credit foto: pinterest

Nu vreau să dorm

Seara a venit parcă prea repede...

Îmbrăcarea în pijamale și la culcare.

Te rog sa duci în baie hainele murdare!

Îi spune mama lui Matei

Dar Matei nu vrea să se dezbrace

De bluza cu mașini care îi place.

Nu vreau să mă dezbrac și să mă bag în pat

M-am îmbrăcat cu bluza azi de dimineață

Vreau să o port toată săptămâna,

Cum să mă schimb de bluza mea cea dragă și bună?

Dar mama n-aude ce-i răspunde,

Matei se suie-n pat și se ascunde

Cu plapuma se învelește bine

Și-ncepe să numere în gând buline.

Toată casa doarme acum.

Peste tot, prin cameră e întuneric

Matei, se foiește-n stânga, se foiește-n dreapta

Nu poate să adoarmă nicidecum.

Dezvelește un picior, apoi pe amândouă

Se ghemuiește și ridica mâinile

Stă în genunchi, în fund, pe-o parte,
Se gândește chiar să răsfoiască o carte.

Îl mănâncă pielea fără încetare

Nu i s-a mai întâmplat

Niciodată acest lucru

Înainte de culcare.

Mamaaaaaaaaa,  nu pot să dorm

Se hotărăște-ntr-un târziu să ceară ajutor

Și mama vine-ncet

La Matei în dormitor.

Îl vede cu ce e îmbrăcat, dar n-are glas să-l certe

Așa că-l dezbracă de bluza cu mașini

Îi pune pijamaua verde cu pisici

Și Matei adoarme visând licurici.

De dimineață, se trezește odihnit

Se întinde și-și spune: Ce bine am dormit!

Apoi se duce drept în baie, la coșul cu rufe murdare

Scotocește și zâmbește când își vede bluza preferata.

Cu ce mă îmbrac eu oare azi?

Desigur! Cu bluza mea cea dragă, cu mașini!

Ah, bluza mea cea dragă și bună

Ce dor mi-a fost de tine aseară, 

Nu-i mai las să ne despartă niciodată

Deseară dormim împreuna.

Cu drag,

#poveșticusuflet

Sursa foto: Pinterest

Quiet - Susan Cain

Puterea introvertitilor intr-o lume asurzitoare

Linisteee! am auzit de multe ori această poruncă în copilărie. Nu am realizat până să citesc cartea scrisă de Susan Cain ce putere are tăcerea și cum trebuie folosită.

Acum, ca părinte am provocări similare cu cele ale părinților mei și am încercat să înțeleg mai bine nevoile copiilor mei introvertiți.

Cum reacționează un copil introvertit:
Este timid și îi este teamă de dezaprobare sau de umilire socială.
Preferă medii care nu îl stimulează în mod excesiv.
Poate fi un lider bun, având capacitatea de a asculta.
Este vigilent și sesizează nuanțele.
Este reactiv și se simte vinovat atunci când greșește.
Este empatic, implicat și cooperant.

Ce trebuie să facă un părinte al cărui copil este introvertit?
Să îi respecte individualitatea.
Să reacționeze blând și ferm în privința solicitărilor, fără a deveni aspru sau ostil.
Să îi cultive curiozitatea.

Quiet este o carte minunată care m-a ajutat să mă cunosc mai bine, să-mi înțeleg reacțiile și poate cel mai important, să nu repet greșelile părinților mei.

Cum sa-ti reinventezi viata - Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko

Pentru a ne dezvolta armonios trebuie să ne îndeplinim mai întâi nevoile de bază: siguranță, stabilirea unor legături sănătoase cu ceilalți, autonomie, stimă de sine, exprimare de sine dar și să avem limite realiste. Când una sau mai multe dintre aceste nevoi nu sunt îndeplinite, dezvoltăm mecanisme de apărare - capcane pentu supraviețuire.

Așa ajungem să recreăm acele situații din copilărie care ne-au făcut cel mai rău, mult timp după ce am devenit aduți și nu reușim să scăpăm de ele prea ușor.

Până să citesc acestă carte nu-mi dădeam seama de capcana standardelor nerealiste care îmi afecta modul cum îmi gestionam timpul. Nu știu când mi-am oferit liberatea de a mă distra, de a mă relaxa în ultimul timp. Îmi petreceam mai tot timpul muncind și fiind tot timpul în concurență cu mine, făcând acele lucruri care ”trebuie” făcute.

Cum sa-ti reinventezi viata are o mulțime de exemple și un ghid complet despre cum se pot schimba aceste capcane mentale. Pe mine m-a ajutat să-mi dau seama de importanța satisfacerii nevoilor mai profunde prima dată. M-a ajutat să cuantific timpul pe care îl dedic menținerii standardelor și cum să-mi schimb programul pentru a crea o viziune personală a vieții mele...și să am mai mult timp pentru activitățile care îmi aduc bucurie.

Povestea mea - Michelle Obama

”Povestea ta e tot ce ai”, tot ce-ți aparține. 

Aceasta este cea mai importantă lecție pe care Michelle a învățat-o de la tatăl ei și care a ajutat-o să facă față provocărilor de-a lungul anilor.
Am citit Povestea lui Michelle Obama din curiozitatea de a afla cum se simte soția unui președinte, cu ce și-a ocupat timpul în perioada în care a locuit la Casa Albă și cum a reușit să-și păstreze identitatea.

Am descoperit însă mai mult, am descoperit povestea unei femei puternice care a muncit mult pentru a face față schimbărilor din viața ei, de care nu a fost întotdeauna responsabilă și care a luptat tot timpul sa păstreze un echilibru pentru fiicele sale.

Povestea lui Michelle iți poate da curajul de a aprecia valorile dobândite încă din copilărie, să îți descoperi și să îți prețuiești vocea, indiferent de rolurile pe care ți le asumi în societate.

Daca m-as asculta, m-as intelege - Jacques Salome

Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege

De obicei citesc povești care să mă ajute să înțeleg mai bine lumea în care trăiesc. Acum, am ales să citesc cartea lui Jacques Salome pentru a cunoaște mai bine ce se întâmplă în interiorul meu și de ce reacționez uneori într-un mod pe care nu-l pot înțelege, ca atunci când sunt furioasă.

Jacques descrie cum mânia este la început doar un semnal. Mai întâi a existat o așteptare, apoi o frustrare urmată de o dezamăgire legată de această așteptare. Așa am învățat să ”comunicăm” negând propriile trăiri și prin negarea trăirilor noastre de către cei care ne iubesc.

Și uite așa trăim într-un cerc vicios: așteptare-cerere-frustrare, fără să ne dăm seama. Jacques Salome propune un schimb de păreri activ, la obiect, care să ne stimuleze, să ne transforme și să ne ajute să ieșim din acest cerc. 

Poate cel mai important lucru pe care l-am aflat despre mine citind această carte este cât de multă energie irosesc alimentând acele lucruri care mă fac să sufăr. Astfel, pentru a crea mai mult spațiu și mai multă liniște în mine va trebui să renunț la poveștile pe care mi le spun, fie că sunt glorioase și mărețe, fie nefericite.

Sentimentele și senzațiile depind de momentul în care sunt trăite, norocul nostru este că acestea se schimbă și putem alege să fim fericiți, dacă le lăsăm să treacă...

Curajos ca un leu - Rachel Bright, Jim Field

Să fii mic nu e ușor, nu într-o lume cu adulți furioși și speriați la rândul lor de tot felul de lucruri. M-am îndrăgostit de această carte de la prima citire pentru că am simțit că le dă forță tuturor copiilor. Curajos ca un leu spune povestea fiecărui copil care merită să-și îndeplinească visele și să fie auzit.

Fiecare părinte ar trebui să știe următorul secret:

”Nu-i nevoie să ragi sau să zbieri

Ci de vocea interioară s-asculți și curaj să ceri!”

Și fiecare copil ar trebui să știe că:

”Oricât de mare sau de mititel

Toți avem în noi un Leu și un Șoricel”

Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste - Andrei Plesu

Parabolele lui Iisus

Am crescut cu pildele lui Iisus citite de bunica. Acest lucru m-a influențat mult timp, fără să realizez. Citind cartea lui Andrei Pleșu, am regăsit motivația pentru care îmi place să citesc povești. Pentru el, povestea are viață, e concretă. Asemenea unui tablou, ea nu dă de gândit fără să dea și ceva de trăit. Nu oferă răspunsuri ci stimulează căutarea lor.

Prin faptul că arată în loc să explice, povestea e de o funcționalitate pedagogică mai mare decât descriptivismul analitic. 

Andrei Pleșu surprinde în Parabolele lui Iisus acest teritoriu al narațiunii  care se substituie argumentației. Parabolele spun întotdeauna mai mult, de multe ori spunând altceva decât par să spună.

Poveștile dau sens vieții mele, emoțiilor, trăirilor interioare. Astfel, cartea lui Andrei Pleșu poate aduce claritatea de care are nevoie orice cititor atunci când alege următoarea lectură.

Arata si spune o poveste - Dan Roam

Poveștile au multiple roluri: să amuze, să educe, că convingă dar și să motiveze. Dan Roam propune o structura clară cum să spui adevărul printr-o poveste astfel încât să-i ajutăm și pe alții să vadă ce vedem noi.

O poveste extraordinară schimbă lucrurile în care credem.

Înainte de a spune orice poveste, întreabă-te:

Ce mi-aș dori să spun cu adevărat?
Ce îmi doresc cel mai mult ca publicul să-și amintească despre mine?
Dacă prezentarea mea i-ar putea schimba doar într-un mod, care ar fi acea schimbare?

Citește cartea lui Dan dacă vrei să ajuți oamenii să privească altfel lumea, să devină oameni mai buni cu ajutorul poveștilor!

cu drag,
#recenziicusuflet

Cum iti vei măsura viața - Clayton M. Christensen

Oportunitatea de a învăța, de a avea responsabilități noi, de a oferi altora și  de a fi recunoscut pentru realizările proprii, reprezintă adevăratele surse care ne motivează și ne asigură fericirea, atât în viața personală cât și în carieră.

Cum ne asigurăm însă că facem ce trebuie și că știm să folosim resursele de timp, de energie și de talent în mod eficient? Christensen Clayton ne sugerează crearea unei strategii de viață și alegerea unei metrici după care să ne judecam viața. Fiecare zi trăită după această metrică ne va oferi la sfârșitul vieții sentimentul că suntem împliniți.

De exemplu, nu după averea acumulată își va măsura Christensen viața ci după modul cum va reuși să influențeze viețile altor oameni.

Tu, cum iți vei măsura viața?