Revoluția glucozei - Jessie Inchauspe

Riduri, acnee, pofte nestăpânite, migrene, depresie, oboseală, probleme cu somnul și chiar diferite boli... toate acestea sunt mesaje venite de la organismul tău. Odată ce le asculți, vestea bună, spune Jessie Inchauspe, autoarea cărții ”Revoluția glucozei”, este că toate acestea sunt reversibile în mare măsură.

Mai mult decât atât, ce-ai zice dacă ai putea să influențezi repeziciunea cu care îmbătrânești, în funcție de ce mănânci? Jessie ne spune că și acest lucru este posibil prin aplatizarea curbei glucozei.

Ce putem face concret?

Să mâncăm tipurile de alimente în ordinea corectă: fibrele, apoi proteinele, apoi grăsimea, iar la sfârșit amidonul și zahărul.

Dacă primele care ar intra în stomac ar fi alimentele cu conținut de amidon sau de zahăr, acestea vor ajunge repede în intestinul subțire unde vor fi descompuse în molecule de glucoză, care vor ajunge repede în fluxul sangvin. Pe de altă parte, când mâncăm primele legumele și abia după aceea carbohidrații, scade viteza cu care glucoza ajunge în sânge, ceea ce duce la aplatizarea vârfului glucozei asociat cu mâncarea consumată. Iar partea și mai bună este că orice cantitate de amidon sau de zahăr pe care o consumăm după fibre, va avea un efect diminuat asupra corpului nostru.

Recomandarea care mi-a plăcut cel mai mult din cartea ei este aceea de a adăuga un aperitiv verde la toate mesele pentru că aplatizează curba glucozei. Cu o curbă a glucozei mai netedă, rămânem sătui mai mult timp și evităm căderea de glucoză.

Un alt obicei cu care am rămas în urma lecturii este să am grijă ce mănânc la micul dejun. Pentru că un mic dejun care ne declanșează un vârf glicemic mare, cum ar fi o gogoașă și un suc de portocale, ne va face curând să ne fie foame. În plus, ne va deregla nivelurile glucozei pentru tot restul zilei, astfel încât prânzul și cina vor provoca și ele vârfuri glicemice mari.

Am aflat de la Jessie și faptul că ceea ce mănânc poate să-mi influențeze starea de spirit. Curbele glicemice atenuate ne pot ajuta să fim mai răbdători, mai iubitori, mai înțelegători.

Îți recomand cu drag cartea ”Revoluția glucozei” pentru că are multe povești reale de la oameni care au reușit să-și schimbe în bine viața cu ajutorul aplatizării curbei glucozei.

Și înainte să te întrebi dacă să citești sau nu cartea, gândește-te, ție ce mesaje îți transmite corpul tău?

Cu drag,

Mihaela

Dacă vrei să asculți acest rezumat, găsești mai jos varianta audio:

Spirala ascendentă - Alex Korb

Uneori avem impresia că totul este dificil și lipsit de sens. 

Sentimentul acesta ne încearcă pe toți din când în când, nefiind decât un efect secundar natural al circuitelor complexe din creier. Probleme apar pentru cei care, din pricina unor mici deosebiri neurobiologice, rămân blocați în această stare. 

Alex Korb ne dă o veste bună încă de la începutul lecturii și anume că micile schimbări din viața noastră pot modifica activitatea chimică în circuitele specifice. 

Fără aceste schimbări mici, pozitive, apare depresia ca o spirală descendentă, deoarece evenimentele care se întâmplă și deciziile luate modifică activitatea chimică a creierului.

Despre depresie

Depresia nu înseamnă să fii trist tot timpul, spune Alex Korb, înseamnă mult mai mult de atât. Oamenii care suferă de depresie nu se simt triști ci amorțiți, ca și când ar avea un gol acolo unde ar trebui să fie emoția. Se simt lipsiți de speranță și neajutorați. Energia dispare. Totul pare greu, nimic nu merită efortul care îl pretinde. E greu să adormi, să te concentrezi.

Depresia este cauzată de reglajul diferitelor circuite ale creierului, de interacțiunile dintre ele dar și de interacțiunea lor cu lumea exterioară. 

Caracteristicile depresiei

• dispoziție depresivă de gol interior sau irascibilitate permanentă;
• diminuare interesului sau a plăcerii pentru aproape orice activitate;
• pierderea sau luarea semnificativă și neintenționată în greutate;
• insomnie;
• stare de nervozitate;
• oboseală sau pierderea energiei;
• sentiment de inutilitate sau de vinovăție;
• dificultate în gândire, concentrare și luarea deciziilor;
• gânduri recurente despre moarte.

 Vestea bună este că exercițiile fizice, lumina soarelui, tiparele specifice de somn, recunoștința, modifică activitatea în anumite circuite neuronale inversând cursul depresiei.

Pași mici împotriva depresiei

Planurile mărețe nu funcționează împotriva depresiei pentru că determină și mai multă anxietate. În schimb, pașii mici și siguri sunt cei care pot îmbunătăți starea de bine. Uite câțiva pași mici dar eficienți:

Ieși la soare

Lumina soarelui ajută la mărirea producției de serotonină, favorizează eliberarea melatoninei, care te ajută să dormi mai bine noaptea.

Gândește-te la amintiri plăcute

Amintirile agreabile măresc producția de serotonină.

Fii atent la ce poți controla

Concentrează-ți atenția doar asupra a ceea ce poți controla tu, acest aspect te va ajuta să reglezi activitatea creierul și va reduce activitatea.

Inspiră profund

Respirația lentă și profundă calmează sistemul simpatic și reduce stresul.

Nu căuta perfecțiunea

Când îți dorești să faci alegerea perfectă sau să maximizezi totul apare îngrijorarea. Nu încerca să fii părinte perfect, mulțumește-te doar să fii un părinte bun. De asemenea, nu încerca să fii cel mai fericit, fii doar fericit.

Evită catastrofismul

Anxietatea e exacerbată de imaginea celui mai rău scenariu.

Rămâi în prezent

Fii atent la lucrurile care se întâmplă acum. Îngrijorarea și anxietatea sunt proiecții pe care le facem despre viitor, dar nu există atunci când ești concentrat în prezent.

Observă ce observi

Practică starea de conștientizare fără judecată. O formă de mindfulness care înseamnă să observi fără să reacționezi emoțional, chiar dacă lucrurile nu decurg așa cum te-ai așteptat.

O îmbrățișare

O îmbrățișare eliberează un neurotransmițător și hormon numit oxitocină care reduce reactivitatea amigdalei.

Fii optimist

Primul pas este să îți imaginezi doar posibilitatea unor evenimente pozitive viitoare, al doilea pas consta în a te aștepta ca ele să se întâmple.

Identifică declanșatorii

E mai ușor să eviți tentația decât să-i reziști. Dacă știi ce declanșează o anumită obișnuință, uneori te poți debarasa de ea eliminând ce o declanșează. De ex. dacă petreci prea mult timp la televizor renunță la el sau evită raionul de dulciuri dacă mănânci prea multe. 

Spirala ascendentă

Toți acești pași mici fac parte din spirala ascendentă care te așază pe drumul cel bun al emoțiilor. 

Exercițiile fizice sunt probabil ce mai directă și mai eficientă metodă de a genera o spirală ascendentă. Acestea sprijină formarea de noi neuroni. 

Există o forță care poate fi considerată un antidot al negativității și anume recunoștința. Aceasta îmbunătățește activitatea în circuitele dopaminei și ameliorează somnul.

De cele mai multe ori, depresia te îndeamnă să fii singur, însă e mai bine să fii în preajma altor oameni, fapt ce poate reduce stresul, durerea, anxietatea, depresia și că crească starea de fericire.

Anxietatea depinde de activarea circuitului fricii- același circuit neural care ne ferește de pericole. Anxietatea și frica activează același răspuns la stres în creier și în corp, deosebirea dintre cele două se referă la un pericol real și unul potențial. 

Ne blocăm adesea în obișnuințe fiindcă mediul continuă să le declanșeze. Autorul ne îndeamnă să identificăm semnalul care declanșează obiceiul, după care să-l evită, sau să-l ocolim.

E mai ușor să te schimbi pe tine însuți dacă schimbi mai întâi mediul.

Starea de bine este esențială în viața fiecăruia dintre noi, fără ea nu avem energie pentru niciun alt ideal. 

Ai grijă de starea ta de bine!

Cu drag,

#recenziicusuflet

Schimbarea - Chip și Dan Heath

Am citit multe cărți despre obiceiuri, despre schimbare, despre pași mici, însă de abia după ce am am citit cartea scrisă de Chip și Dan Heath am realizat că ceea ce pare o problemă care ține de natura umană este doar o problemă de circumstanțe.

Brian Wansink, șeful Laboratorului pentru alimente de la Universitatea Cornell a desfășurat un studiu în care oamenii au fost invitați să vizioneze un film. Au primit popcorn și băuturi gratuite. Ceea ce nu li s-a spus a fost că studiul se referea la obiceiuri alimentare. Pe scurt, li s-au dat recipiente foarte mari de popcorn, dar de dimensiuni diferite. Ipoteza că oamenii care au găleți mai mari vor mânca mai mult popcorn s-a dovedit a fi adevărată. Aceștia au mâncat cu 53% mai mult, cu 173 de calorii în plus. Experimentul a fost repetat în locații diferite, cu filme diferite. Rezultatele au fost aceleași:

Un recipient mai mare a dus la mai multă mâncare consumată.

Concluzia importantă din acest studiu - pentru oamenii care vor să mănânce mai puțin este important să folosească recipiente mai mici.

Pentru a ajunge la rezultatele dorite, avem nevoie de o schimbare.

Iar pentru ca schimbarea să aibă loc, autorii sugerează să facem 3 lucruri în același timp:

1. schimbă circumstanțele - întrucât autocontrolul este o resursă epuizabilă;
2. nu te mai extenua;
3. obține claritate.

Dacă vrem să ne schimbăm avem nevoie de indicații foarte clare. Un model sugerat de autori pentru a obține schimbarea este cel în 3 pași:

• Direcționați călărețul
• Motivați elefantul
• Modelați drumul

O altă abordare eficientă este să ne uităm la lucrurile care funcționează deja și să găsim modalități să le multiplicăm.

Și pentru ca schimbarea să aibă loc, trebuie să fim ”genul de persoană care ar face această schimbare”. Care poate să adopte mentalitatea de creștere, precum și să se pregătească pentru eșec înainte ca schimbarea să poată avea loc.

Obiceiurile sunt comportamente pe care le adoptăm fără să ne gândim prea mult (ca și cum am fi pe pilot automat) și pot fi benefice sau dăunătoare. Un obicei benefic este unul care avansează spre obiective și este simplu de urmat. Construirea unor obiceiuri benefice este o modalitate de a ocoli Călărețul și Elefantul.

Pentru a începe un nou obicei, merită să iei în considerare utilizarea declanșatorilor - o metodă prin care vizualizezi sau determini exact când/unde va avea loc o acțiune.

Schimbarea este un proces continuu și este important să fie susținută pentru o perioadă lungă de timp înainte ca rezultatele să apară. Primul pas este întotdeauna cel mai important.

Cu drag,

Recenziicusuflet

The Mom Test - Rob Fitzpatrick

Nu ar trebui să o întrebi pe mama ta dacă ideea ta de afacere este o idee bună. De fapt, nu ar trebui să întrebi pe nimeni dacă ideea ta este una bună. Cel puțin nu folosind aceste cuvinte, spune Rob Fitzpatrick în The Mom Test.

Mama ta te va minți doar pentru că te iubește. Și pentru că întrebarea astfel formulată nu este una bună, îi invită pe toți să te mintă, măcar puțin.

Testul Mamei este un set de reguli simple pentru a crea întrebări la care nici mama ta nu te poate minți.

Uite care sunt aceste reguli (The Mom Test):

• Vorbește despre viața lor în loc să vorbești despre ideea ta;
• Întreabă detalii din trecut în loc de informații generice sau opinii despre viitor;
• Vorbește mai puțin și ascultă mai mult.

Nu ești clar pe calea cea bună atunci când cauți complimente.

Un sfat util pentru a acumula informații este să urmărești oamenii ”în acțiune”, mai exact când folosesc produse sau servicii asemănătoare cu cele pe care vrei se le dezvolți. Autorul sugerează evitarea întrebărilor ipotetice de genul ”Ai cumpăra un produs care face xyz?” ci mai degrabă ele trebuie formulate astfel încât în urma răspunsurilor să afli cum a rezolvat recent nevoia pe care tu o adresezi, cu ce cost, iar daca nu a rezolvat-o, află cum a cautat informații despre ea, ce a fost dispus celălalt să încerce pentru a găsi o soluție.

În urma lecturii cărții vei dobândi următoarele competențe:

·         Vei putea pune întrebări bune despre ideile pe care vrei să le testezi;

·         Vei evitarea analiza datelor care nu sunt relevante;

·         Ve ști să folosești o abordare familiară;

·         Vei ști când vei obține un angajament care va duce ideea mai departe;

·         Cum segmentezi clienții;

·         Cum să te pregătești pentru o întâlnire cu un potențial client;

·         Cum să iei notițe în orice întâlnire.

Din categoria întrebărilor Așa NU:

·         „Mă gândesc să încep o afacere... deci, crezi că va funcționa?”

·         „Am avut o idee grozavă pentru o aplicație – îți place?”

·         „Deci iată acel proiect top-secret pentru care am renunțat la slujbă... ce crezi?”

·         „Pot să accept – fii sincer și spune-mi ce crezi cu adevărat!”

·         „Nu, nu, nu cred că înțelegi...”

·         „Da, dar face și asta!”

·         „Așadar, în primul rând, mulțumesc pentru că ai fost de acord cu acest interviu. Am doar câteva întrebări pentru tine și apoi te voi lăsa să te întorci la...”

Din categoria întrebărilor Așa DA:

·         „Vorbește-mi despre ultima dată când s-a întâmplat asta.”

·         „De ce îți pasă?”

·         „Cu cine altcineva ar trebui să vorbesc?”

·         „Ar fi trebuit să întreb altceva?”

Cum știi că ai rezultate bune în urma unei întâlniri?

În urma ei au reieșit fapte concrete, specifice despre ceea ce face și de ce face lucrul respectiv persoana de la care ai cerut feedback (spre deosebire de complimentele si opiniile generale).

În urma ei celălalt își ia un angajament. Demonstrează că este interesat de produsul tău renunțând la ceva pe care îl prețuiește, cum ar fi perioade semnificative de timp, risc reputațional sau bani.

În urma ei simți că proiectul tău avansează. Celălalt este dispus să treacă la următorul pas real și se apropie de o vânzare.

P.S. Dacă ai rămas măcar cu un lucru acționabil din acest articol, m-aș bucura să-l dai mai departe către un prieten. Îți mulțumesc!

Cu drag,

Recenziicusuflet

P.S. Găsești cartea pe Libris.

Decodificarea excelentei - Ron Friedman

Michael Dell, în ziua în care a împlinit 16 ani, a primit cadou de la părinții săi primul său calculator pe care, chiar în ziua respectivă, l-a demontat, piesă cu piesă pentru a vedea cum e construit. Nu pot să îmi imaginez cât de supărați au fost părinții lui și nici cum aș fi reacționat eu în locul lor. Demontarea calculatorului i-a permis însă lui Dell să facă prin inginerie inversă observații ce i-au fost de folos câțiva ani mai târziu când Michael va fonda Dell Computers.

Ingineria inversă presupune să privești dincolo de ceea ce este evident la suprafață și să descoperi o structură ascunsă a lucrurilor. Observându-i pe cei mari ți se deschide mintea față de posibilități inedite, spune Ron Friedman în ”Decodificarea excelenței”.

Dacă vrei să înveți cel mai repede și mai bine, învață de la cei mai buni. Uite câteva tehnici de inginerie inversă, sugerate de autor, cu ajutorul cărora poți ajunge mai repede la excelență:

• Copierea - da, au făcut-o mulți artiști, până ce și-au găsit propria creativitate;
• Frunzărirea notelor de la subsolul cărților și examinarea surselor originale;
• Schematizarea inversă - scoate la iveală structura ascunsă a lucrurilor;
• Căutarea de idei utile în genuri și industrii diferite;
• Combinarea într-un tot a tot mai multe influențe;

Faptul că învățăm cel mai bine când ne lovim de dificultăți, când facem efort și când ocazional dăm greș, apare în multe alte cercetări. Cu ce am rămas în urma lecturii este că nu trebuie să ne încredem în confort și chiar dacă, de cele mai multe ori, costul eșecului la locul de muncă tinde să fie substanțial, dezvoltarea necesită efort și dorința de avea ca mentori pe cei care au ajuns la excelență în domeniul în care vrem fiecare dintre noi să facem performanță.

P.S. Dacă ai rămas măcar cu un lucru acționabil din acest articol, m-aș bucura să-l dai mai departe către un prieten.

 Îți mulțumesc!

Cu drag,

Recenziicusuflet

Gândește ca un călugăr - Jay Shetty

Jay Shetty ajunge dintr-o întâmplare să asculte discursul unui călugăr, fapt ce îi schimbă viața radical.

Deși avea 18 ani pe atunci, vârsta la care tinerii îți doresc să aibă din ce în ce mai multe lucruri, Jay este marcat de atitudinea călugărului care nu își dorea nimic pentru sine și alege să se alăture unei mănăstiri pentru a afla mai multe lucruri despre viața călugărilor. Prima lecție pe care Jay o primește odată ce a intrat în ashram* vine de la un călugăr în vârstă de 10 ani și este despre respirație. Respirația este singurul lucru pe care îl ai de când te naști și până mori. Se schimbă de fiecare dată când apare o schimbare în interiorul tău, indiferent dacă te superi sau ești stresat. De aceea respirația este primul instrument pe care trebuie să știi să-l stăpânești în orice condiție.

Înainte de a afla mai multe despre lecțiile cu care am rămas din această carte te invit să inspiri timp de patru secunde, să îți ții respirația timp de patru secunde și apoi să expiri timp de patru secunde. Acest exercițiu simplu îți poate fi la îndemână oricând vrei să redobândești starea de echilibru.

Poți învăța cum gândesc călugării în 3 etape

Țelul gândirii unui călugăr este o viață lipsită de egoism, de invidie, pofte, neliniști, furie, amărăciune și de trecutul care ne trage înapoi. Dacă și tu îți dorești o astfel de viața, uite care sunt pașii prin care poți ajunge să gândești ca un călugăr:

1. Învăță să renunți, să te eliberezi de influențele exterioare și de obstacolele lăuntrice;

2. Remodelează-ți viața astfel încât să iei conștient deciziile pe care ți  le dorești;

3. Învăță să dăruiești.

În 1902 un sociolog spunea ”Nu sunt ceea ce cred eu că sunt. Și nu sunt ceea ce crezi tu că sunt. Sunt ceea ce cred eu că tu crezi că sunt.”

Așa ajungem să încercăm ne ridicăm la înălțimea așteptărilor pe care credem că le au ceilalți de la noi, chiar și cu riscul de a ne compromite valorile.

Care sunt valorile tale?

De unde ne vin valorile este o întrebare la care Jay ne invită să răspundem. De cele mai multe ori însă nu ne place să rămânem singuri cu gândurile noastre. Astfel e necesar să creăm zilnic un spațiu necesar pentru a sta cu noi. Fie că ne alegem un moment din zi în care ne gândim cum ne-a mers ziua și la ce am simțit, fie că facem o schimbare în rutina zilnică sau alegem să ne implicăm în activități care contează pentru noi, e important să găsim momente din zi când să ne analizăm viața sau chiar cum ne cheltuim banii.

Pentru că modul cum ne petrecem timpul dar și cum ne cheltuim banii spun lucruri importante despre valorile noastre. Iar introspecția este cea care ne dezvăluie valorile care s-au strecurat în viața noastră din inerție.

Printre valorile și calitățile nobile, pe care dorim să le manifestăm autorul enumeră: curajul, curățenia minții, recunoștința, ajutorul, generozitatea, simplitatea, sinceritatea, lipsa mâniei, compasiunea și integritatea.

Iar cele șase valori comune care nu ne servesc evoluției sunt lăcomia, dorința, furia, orgoliul, iluzia și invidia.

Renunțarea este o parte importantă în ritmul materiei, așa cum este renașterea. De ce nu ar fi renunțarea importantă și în viața noastră?

Filtrează PAO (păreri, așteptări, obligații) - nu le bloca

Mintea de călugăr are ce să învețe de la alți oameni și trebuie să o facă. Provocarea e să facă acest lucru într-un mod conștient. Când ești înconjurat de oameni, asigură-te că se potrivesc valorilor tale. Pentru că indiferent dacă vorbim despre fericire sau depresie, modul cum interacționăm cu lumea din jurul nostru este molipsitor.

Cum gestionăm negativitatea?

Cancerele minții, spune Jay, sunt Compari, te Plângi și Critici. Nu trebuie să îndreptăm atenția către ce fac sau ce nu reușesc să facă ceilalți ci să ne concentrăm pe ce facem sau ce nu reușim să facem noi. 

Dacă suntem înconjurați de bârfe, conflicte și negativitate, începem să percepem lumea negativ. De aceea e important să păstrezi alături de tine doar acele persoane care corespund cu valorile tale. Ce putem să facem în plus este să ne asumăm responsabilitatea pentru negativitatea pe care o eliberăm noi în lume și când spunem ceva rău despre o persoană să notăm 10 lucruri bune despre persoana respectivă.  

Libertatea nu înseamnă să ne putem îndeplini toate dorințele ci constă în renunțarea la lucrurile pe care nu ni le dorim, la dorințele care ne conduc către destinația unde nu vrem să ajungem. 

Un instrument pe care îl folosesc călugării pentru a obține libertatea este iertarea.

Iertarea reduce nivelul de stres pentru că nu mai reciclăm gândurile negative. Are efecte benefice asupra sănătății. 

Un alt aspect important este răspunsul nostru la stres. Dacă atunci când avem de-a face cu temeri sau cu dificultăți dar ne dăm seama că le putem face față, căpătăm încredere și stresul poate fi un lucru pozitiv. Însă, atunci când ne simțim copleșiți de stres, acesta ne face mult rău. Jay ne încurajează să ne schimbăm modul cum ne raportăm la temeri astfel încât să simțim un atașament redus, să acceptăm că nu deținem și nu controlăm de fapt nimic. 

Seneca spunea că ”fricile noastre sunt mai numeroase decât pericolele pe care le întâlnim și suferim mai mult în închipuire decât în realitate.” 

Cartea este plină de exerciții practice pe care le poți face pentru a ajunge la mintea de călugăr. Cu ce am rămas în urma lecturii este faptul că un călugăr nu vine la mănăstire să dobândească ceva pentru sine, deși tendința e să ne gândim că își dorește pace, siguranță, liniște - ci vine să ofere.

Reușește să conștientizeze acest lucru de abia după ce trece de cele 3 stadii ale transformării:

1. se detașează de exterior și de ego

2. învață că nu are nevoie să dețină nimic ca să poată fi de ajutor celorlalți

3. caută un nivel mai înalt al ajutorării celorlalți.

”Plantează copaci la umbra cărora nu plănuiești să stai.”

Cu drag,

Recenziicusuflet

*o sihăstrie spirituală sau o mănăstire în religiile indiene.

Cum a salvat Nicușor Bradul de Crăciun

Ca în fiecare an, în această perioadă, pădurarul își ascuțea bine toporul. Avea lemne de foc suficiente însă, venea vremea când își pregătea cizmele cele lungi, își lua din pod haina cea mai groasă, cocea dinainte pâine cu cartofi, să aibă ce mânca, și când toate lucrurile necesare erau pregătite, pleca singur în pădure, în cea mai importantă călătorie din an - aceea în care alegea bradul de Crăciun. 

 Bradul trebuia să fie unul mare pentru că urma să fie dus în sat unde era împodobit de toți sătenii. Obiceiul de a alege bradul potrivit s-a transmis din tată în fiu. 

 "Nicușor încă nu e pregătit să vină cu mine", își spunea pădurarul în fiecare an de când se născuse băiețelul său. "E încă mic." 

Ce nu știa pădurarul era faptul că anul acesta nu va mai fi singur iar călătoria va fi altfel.

    Încet, încet, cu pași mărunți pășea prin zăpada înaltă. Nu avea de ce să se grăbească, doar era o treabă importantă. A trecut de primul deal, mai mic. A luat-o la stânga după stânca înaltă. Își puse mână streașină la ochi și privi în depărtare. 

Ca în fiecare an, de la mare distanță alegea care va fi bradul pe care urma să-l taie. Apoi tot ce trebuia să facă era să pornească prin zăpadă, să găsească bradul ales, să-l taie și să-l aducă în sat.

- Pe care o să-l alegi, tată?  se auzi o voce.

Pădurarul era uimit. Se uită în dreapta, se uită în stânga. Nimeni.

- Pe care o să-l alegi, tată? mai zise odată vocea și pădurarul își dădu seama că vocea se auzi de sub cojocul său.

- Nicușor, tu ești? ce faci aici? Trebuia să rămâi acasă...

- Am venit să alegem bradul împreună, tată. De când îmi doream să vin cu tine!

- Nicușor, ești prea mic și nu ai ce căuta aici în pădure. Dacă se va porni un vânt cumplit și...

- Și ai ales deja bradul, tată?

- Da, l-am ales. Îi răspunse pădurarul întrucât știa că nu mai avea cum să-l trimită acasă pe Nicușor. Era prea târziu. Respiră adânc și-i arătă bradul:

-  Vezi bradul acela înalt, cu vârf argintiu și crengile lăsate de zăpada grea?

De sub cojoc, pe lângă gulerul pădurarului, Nicușor își scoase capul și întinse gâtul lung.

- Da. Îl văd tată. Ce mare e! se miră Nicușor. Cum îl vom tăia?

- Nicușor, rămâi acolo sub cojoc. E tare ger azi și nu vreau să răcești.

Acum începea călătoria adevărată pentru pădurar, dar mai ales pentru Nicușor. 

Nu așa plănuise pădurarul să îl ia cu el pe Nicușor în căutarea bradului de Crăciun, dar acum se bucura că e cu el. Nici nu-i simțea greutatea în spate. Mergea prin zăpada mare și se tot întreba cum o fi reușit Nicușor să se ascundă sub cojocul lui fără să-l vadă sau măcar să-l simtă.

- Am ajuns, tată? Întreba Nicușor din când în când. Am ajuns?

- Încă nu. Îi răspundea cu glas duios pădurarul și începea să fredoneze un colind vechi.

Ajunși la bradul ales, acesta părea și mai mare. Pădurarul își pregătea toporul, funiile când Nicușor strigă cu putere:

- Nu poți tăia acest brad tată. 

Pădurarul s-a oprit. 

- Este căsuța unei familii de veverițe. Uite tată, spuse Nicușor, nu putem distruge căsuța acestor veverițe. Trebuie să alegi alt brad. Trebuie tată, nu te las să tai acest brad!

Pădurarul nu se aștepta la asta. Ce trebuia să facă, să încalce tradiția și să aleagă alt brad sau să-și dezamăgească fiul și să distrugă căsuța veverițelor.

Îngândurat, alese repede alt brad la fel de mare, aflat câțiva metri mai la stânga.

- Nu îl poți tăia nici pe acesta tată, spuse Nicușor, și aici și-au făcut căsuță niște arici. Uite, au și provizii adunate la intrare.

Pădurarul era acum încurcat de tot. Știa că cel mai probabil toți copacii erau căsuțe pentru anumite animale. Nu s-a gândit niciodată la acest lucru, el tăia de cele mai multe ori trunchiurile copacilor uscați.

- Ce zici de brăduțul acela mic? Îl întrebă Nicușor.

Pădurarul nu avea voie să taie brazi tineri, era împotriva misiunii sale de a ajuta pădurea să crească și să fie sănătoasă.

- Din păcate nu putem tăia bradul acela, este prea tânăr. Îi răspunse pădurarul.

- Dar cine a zis ceva de tăiat, tată? Eu mă gândeam să-l scoatem cu tot cu rădăcină și să-l plantăm în mijlocul satului. Așa nu va mai trebui an de an să faci această muncă în ajunul Crăciunului și vei putea sta cu noi.

Să nu mai taie bradul de Crăciun? La așa ceva chiar că nu s-a gândit niciodată. Ar fi fost posibil? Se întrebă nedumerit pădurarul?

- Tată, te ajut și eu să sapi adânc să scoți bradul cu tot cu rădăcină și să îl cari până în sat. Și fără să stea prea mult pe gânduri, Nicușor sări de sub cojoc. Bradul era cât Nicușor de înalt. 

Pădurarul închise ochii și se gândi o clipă ce vor spune sătenii. Dar, în adâncul sufletului știa că Nicușor avea dreptate. Nicușor a fost mereu un protector al naturii și nu putea să-l dezamăgească.

Cu grijă mare au scos bradul cu tot cu rădăcină. Au îmbrăcat rădăcina într-un sac de pânză și au pornit spre sat.

Sătenii râdeau de el, pădurarule ce s-a întâmplat, nu ai mai găsit brazi mari, în toată pădurea? Pădurarule, ai rămas fără topor? Și tot felul de alte răutăți. Cum vom mai împodobi bradul de Crăciun? Cu ghinde?

Pădurarul nu le-a răspuns, Nicușor radia de fericire. Ajunși în sat, au plantat bradul în locul unde de obicei puneau pe suportul de metal bradul tăiat. Toți sătenii s-au strâns în jurul lor, toți copiii erau curioși să vadă cât de mic era bradul adus.

Pădurarul se adresă sătenilor:

- De anul acesta, Crăciunul va fi altfel. Va însemna să ne bucurăm alături de natură, nu împotriva ei. Am adus din pădure acest brad cu rădăcină și este în responsabilitatea voastră de acum, să-l îngrijiți și să-l ajutați să crească mare, să vedeți cât îi ia unui brad să crească mare. De anul acesta vom fi prietenii naturii și nu vom mai tăia brazi.

Sătenii ascultau cu atenție. Copiii au venit lângă Nicușor și alergau fericiți în jurul brăduțului. 

Din acea zi o nouă tradiție a luat naștere în Pădurea fără Sfârșit. Aceea în care, în loc să taie brazii de Crăciun, sătenii se adunau în jurul bradului pe care pădurarul și Nicușor l-au plantat.

Acel Crăciun a fost cel mai frumos dintre toate petrecute până atunci de săteni. Și în fiecare an, bradul din mijlocul satului creștea din ce în ce mai mare.